Barcelona (Lleida): Prima Liturghie în limba română celebrată în bazilica "Sagrada Familia"
Cristos a-nviat!... Şi ce bine ne-a făcut! Acesta a fost salutul pe care părintele Marius Taloş, venit în mijlocul nostru de la Madrid pentru a celebra împreună sărbătorile pascale, ni l-a adresat la Liturghia din Noaptea Învierii. Zilele în care l-am avut alături au fost pline de har, părintele petrecându-şi mare parte din timp la scaunul de spovadă, ajutându-ne la curăţenia interioară necesară pentru a celebra misterele pascale, precum şi la o interiorizare mai profundă a acestora, prin cuvintele pline de înţelepciune de la predici. Acelaşi salut îl adresăm şi noi, acum, tuturor celor dragi din ţară care trăiesc marea bucurie a Învierii. Cristos a înviat!
Dar bucuria şi harul trăit în Săptămâna Sfântă au continuat în comunitatea noastră.
Duminică, 15 aprilie 2012, am avut onoarea de a ne îndrepta cu toţii (adunaţi de prin Lleida şi împrejurimi, din Tarragona, din Reus, Barcelona, precum şi câţiva prieteni din România) către cel mai măreţ templu dedicat Sfintei Familii: bazilica "Sagrada Familia" din Barcelona, capodopera "arhitectului lui Dumnezeu", Antoni Gaudí, pentru a celebra pentru prima dată o Liturghie în limba română. Cu atât mai specială a fost această zi pentru cei şapte copii din comunitatea noastră care l-au primit pentru prima dată pe Isus în sfânta Împărtăşanie. Glasurile copiilor au răsunat în cripta care adăposteşte mormântul lui Gaudí, aceasta fiind prima parte a bazilicii în care se celebrează sfânta Liturghie încă din primii ani de construcţie a bazilicii, de prin anul 1890. Biserica plină şi cântările solemne interpretate de corul nostru în cadrul celebrării liturgice au atras atenţia numeroşilor turişti care în momentul acela vizitau "Sagrada Familia".
Prima piatră a bazilicii a fost pusă în anul 1882, lucrările fiind preluate de către Gaudí în 1883. Lucrările nu sunt terminate nici în ziua de azi, de la moartea arhitectului, survenită în 1926, în urma unui accident de tramvai, fiind preluate de către diferiţi arhitecţi, respectând ideea originală a lui Gaudí. Nu se ştie când vor fi terminate toate lucrările, însuşi arhitectul, când era întrebat, cu o oarecare agitare, când va fi terminată "Sagrada Família", răspundea, cu calm: "Stăpânul meu nu are nicio grabă...", evitând astfel să situeze în timp definitivarea templului şi arătând, în acelaşi timp, în ce dimensiune situa capodopera sa.
În anul 2010, la 7 noiembrie, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a consacrat templul şi l-a ridicat la rangul de Basilica Minor.
Nenumărate sunt mărturiile pe care le avem despre efectele pe care le cauzează această bazilică în persoanele care o vizitează sau care încearcă să se apropie cât mai mult de spiritul lui Gaudí, o persoană care şi-a manifestat iubirea faţă de Dumnezeu în lucrările sale, urmând legile fireşti ale naturii, văzută ca lucrare divină. Toate aceste mărturii sunt culese şi păstrate de către Comisia responsabilă pentru beatificarea arhitectului, al cărei director este părintele Lluís Armengol Bonet, parohul criptei şi cel căruia îi datorăm onoarea pe care am avut-o duminică. Cu entuziasm ne-a însoţit după Liturghie în vizita pe care am făcut-o templului. Mai târziu am înţeles de unde provine acest entuziasm: tatăl lui, Lluís Bonet era unul dintre discipolii lui Gaudí, continuator al lucrărilor după moartea acestuia, transmiţând şi fiilor săi aceeaşi pasiune. Celălalt fiu, Jordi Bonet, arhitect şi el, este de multă vreme responsabilul lucrărilor de definitivare a bazilicii.
Impresionantă este şi experienţa japonezului Etsuro Sotoo, venit în 1978 la Barcelona să lucreze ca sculptor în piatră la Sagrada Familia. Cunoscând îndeaproape planurile şi spiritul lui Gaudí, s-a convertit la catolicism, explicând apoi că "templul nu este numai piatra din care e făcut: trebuie să încerci să-l înţelegi, mai ales în intenţia pe care o are, aceea de a menţine viaţa şi credinţa noastră. Este un lăcaş pe care îl construim pentru a ne construi noi înşine".
Este greu de spus în câteva cuvinte experienţa pe care o trăieşti în acest lăcaş, care merge mult mai departe de o vizită a unui monument turistic. Conştiinţa pe care o ai în faţa sublimului, în faţa unor pietre atât de frumos lucrate, care nu sunt pietre moarte, ci sunt ca o Biblie deschisă, care trebuie citită şi trăită şi care pot provoca adevărate revoluţii în persoanele care intră acolo cu inima deschisă pentru a lua contact cu divinitatea...
Am lăsat şi noi ofranda noastră la aceasta bazilică, florile care au decorat altarul pentru Liturghie şi banii adunaţi la colectă, o mică piatră în marele Templu al Sfintei Familii. Nu ne rămâne decât să-i mulţumim Domnului pentru toate harurile primite şi pentru munca neobosită a părintelui Adrian care a făcut posibilă o sărbătoare pascală de neuitat, începând încă din Postul Mare, când ne-a propus ca meditare o frază a sfântului Filip Neri": "Fiţi buni dacă puteţi", îndeosebi parafraza acesteia: "Fiţi sfinţi...dacă puteţi!" şi culminând cu această duminică minunată.
Florentina Budău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 15 aprilie: Barcelona (Lleida): Prima Liturghie în limba română celebrată în bazilica "Sagrada Familia"
