Duminică, 27 octombrie 2024, a avut loc cea de-a XVIII-a întâlnire a familiilor române care locuiesc în Spania, la sanctuarul marian devenit deja tradiţional, Torreciudad.
Provenind din diferite provincii şi localităţi, ne-am îndreptat cu toţii spre Torreciudad, deşi, faţă de alţi ani, nu am fost un grup prea numeros, unii lăsându-se speriaţi de previziunile meteorologice care anunţau ploi intense.
Drumul în autocar ne-a pregătit sufletul pentru întâlnirea cu Mama noastră. Trecând pe sub un pod, părintele Adrian Burcă ne-a invitat să lăsăm toate grijile si problemele noastre, ca sufletul să fie pe deplin pregătit pentru întâlnirea cu Maica noastră a Unităţii.
După ce am mers în procesiune cu flori în mână şi intonând cântece dedicate Sfintei Fecioare, am rămas în capela Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe, o capelă plină de istorie.
Istorie pe care ne-a amintit-o părintele José la predică. În articolele din anii precedenţi, am explicat câte un pic istoria sanctuarului actual, legat în mod special de Sfântul José Maria Escrivá, care a trăit în propria piele ajutorul Sfintei Fecioare, atunci când, în pofida pronosticului de moarte iminentă, la o foarte fragedă vârstă, a supravieţuit când părinţii l-au oferit Sfintei Fecioare de la Torreciudad, un loc special de devoţiune şi de întâlnire a credincioşilor, încă din secolul al X-lea.
După mulţi ani, sfântul a vrut să îi mărească templul, începând să construiască ceea ce cunoaştem azi ca sanctuar, o biserică măreaţă, într-un peisaj mirific. Dincolo de acest aspect, ceea ce ne interesează este îndeosebi intenţia Sfântului José Maria de a ajuta prin ceea ce s-a construit ca prin scaunele de spovadă - care abundă în acest sanctuar - să ne apropiem de braţele Mamei, uşuraţi de păcate şi de preocupări. Darul cel mai mare pe care îl poate primi un pelerin, nu e o minune trupească, nu e o apă miraculoasă care să ne vindece trupeşte, ci o apă care printr-o spovadă bună, ne alimentează sufletul. Citându-l pe părintele José, "specialitatea casei" este spovada, o spovadă purificatoare şi eliberatoare
După celebrarea Sfintei Liturghii şi fotografiile de rigoare, am legat şnururile la panoul special amenajat, un mod simbolic de a cere ca Sfânta Fecioară să dezlege nodurile preocupărilor, problemelor noastre personale.
În ciuda pronosticului de ploaie, timpul a fost minunat, permiţându-ne să împărţim bucatele pregătite de gospodinele noastre, dar să ne şi cunoaştem mai bine, împărtăşind experienţele şi trăirile noastre.
Ne-am despărţit apoi cu senzaţia unei trăiri minunate, dar şi cu dorinţa de a repeta această trăire, gândindu-ne deja la următoarea întâlnire.
Cu această senzaţie am plecat spre casele noastre, nu înainte de a-i mulţumi pentru minunile spirituale săvârşite în noi.
Laudate, laudate, laudate Mariam!
Clementina Budău
* * *
Mai multe fotografii în albumul publicat pe pagina de facebook Corul Mioriţa Lleida: https://www.facebook.com/misericordialleida/
Despre această întâlnire, un articol pe site-ul sanctuarului:https://torreciudad.org/18a-jornada-con-familias-de-rumania/
