Sâmbătă, 26 februarie 2011, la Oratoriul "Maria Bambina" s-au întâlnit pentru o zi de formare şi reculegere 25 de tineri care au continuat itinerariul formativ Pe drumul iubirii. Tema zilei a fost: "Pe drumul iubirii, castitatea este un cuvânt demodat?"
Să vorbeşti astăzi despre castitate e cu adevărat nepopular. De cele mai multe ori se are impresia că, de fapt, "castitate" înseamnă exact contrariul "libertăţii". De aceea nici nu se mai vorbeşte în public despre castitate. Cum să spui: "castitatea este libertate" atunci când cultura noastră proclamă în cor cu voce tare: "sexul este libertate"?
În alte timpuri tot ceea ce era legat de trup şi sex era înconjurat de o anume ambiguitate dar şi pudoare. Despre "fapte necurate" se vorbea foarte puţin. Astăzi se vorbeşte mai mult. Aceasta poate să prezinte un aspect pozitiv doar că faptele necurate au dispărut...se vorbeşte mai mult despre "experienţe" mai mult sau mai puţin "intime".
Ziua am deschis-o cu un joc interactiv prin care tinerii, în mod individual, au reflectat asupra propriului corp şi a imaginii pe care o au despre propriul corp, înţelegerea părţilor acestuia, specificul şi funcţia de cooperare între părţi. Întrebări precum: Care este capitala? Care sunt regiunile cele mai bogate? Dar cele mai sărace? Ce exportă regiunile tale? Ai zone de turism? Care sunt zonele cele mai frumoase? Ai regiuni în conflict?... au condus munca fiecăruia şi reflecţia despre care, cu plăcere, au vorbit apoi în plen, prezentându-se ca o capodoperă a naturii, nu într-o stare statică, finită, ci una dinamică, în creştere. De asemenea, această formă simbolică a jocului i-a ajutat pe participanţi să devină mai conştienţi chiar şi de lucrurile mai delicate şi să-şi verifice cu precizie atitudinea faţă de propriul corp.
Persoanele invitate să vorbească despre castitatea lor consacrată i-a ajutat pe participanţi să înţeleagă mai bine că a trăi castitatea nu e o frustrare, ci un dar enorm pe care Dumnezeu îl oferă omului; şi castitatea este un limbaj al iubirii, spaţiu în care prieteniile sunt valide şi profunde, relaţiile adevărate.
Expunerea despre valoarea castităţii în timpurile noastre ne-a pus faţă în faţă cu dificultăţile de care se loveşte castitatea, ameninţările, pericolele cu care se confruntă, dar şi frumuseţea şi superioritatea splendidă pe care o are atunci când îmbogăţeşte cu sens orice prietenie, relaţie de logodnă, viaţă de cuplu sau viaţa consacrată. Castitatea nu e un cuvânt demodat, ci "demontat"!
Pauza bine-meritată şi gustarea oferită de surorile "Maria Bambina" a fost un surplus de energie pentru trup, dar şi o posibilitate oportună pentru cei care, mai timizi fiind în grup, şi-au clarificat unele ambiguităţi din temă prin colocvii cu părintele Sebastian şi sora Silvia.
Parabola talanţilor, ca text din Sfânta Scriptură, ne-a ajutat să ne confruntăm cu posibilităţile pe care Dumnezeu le-a pus cu generozitate la dispoziţia fiecăruia. De multe ori ni s-a spus că Dumnezeu ţine cont de capacităţile fiecăruia atunci când împarte darurile sale, însă ecoul încrederii pe care o are în noi a avut un alt efect la această întâlnire. Stăpânul îşi cunoaşte foarte bine slujitorii şi le cere nimic mai mult, decât ceea ce în mod real pot da. Angajamentul se naşte din conştiinţa că "Stăpânul" contează pe tine, îţi încredinţează lumea de construit şi de transformat în faţa căreia nu poţi rămâne indiferent.
Nu toţi slujitorii se comportă la fel: doi dintre ei pun în circulaţie imediat talanţii primiţi şi câştigă dublu, celălalt preferă să îl ascundă aşteptând întoarcerea stăpânului...mai mult decât leneş, acest slujitor se teme, are frică; are un raport greşit cu stăpânul său lucru care îl duce la faliment total.
După o scurtă reflecţie personală pe text, tinerii au fost invitaţi să enumere "toţi" talanţii pe care îi poate avea un om. Dintr-o listă suficient de consistentă şi bogată, ne-am dat seama cu toţii că multe, foarte multe le are fiecare dintre noi şi dacă nu le folosim, adesea în spatele alegerii noastre se află un fel de teamă care ne condiţionează sau chiar ne blochează realizarea sau fericirea.
A fost interesant să vorbeşti cu tinerii deschis despre castitate. Şi cuvintele lor au avut esenţă substanţială în mesajul educativ al zilei. Încă mai sunt tineri care preţuiesc castitatea: nu vorbim de personaje rare, ci de tineri răspândiţi în multe locuri, care nu se lasă "încorsetaţi", care cred în viaţă, iar Isus, pentru ei, nu e doar un legislator sau un ideal oarecare, ci cel care te vrea fericit cu orice preţ!
Castitatea nu e o invitaţie de a te dispreţui pe tine însuţi! Dimpotrivă! Este stimul pentru a folosi toate energiilor şi talanţii cu care fiecare e dotat, dar pe care nu le poate descoperi decât în relaţia de slujire cu alţii.
Castitatea rămâne un dar extraordinar de la Dumnezeu şi se păstrează cu sacrificiu şi autodisciplină. Pe acest drum însă, nu suntem singuri: ne însoţeşte forţa Duhului Sfânt pe care Isus ni l-a trimis şi îl putem invoca continuu în rugăciune. Exemplul multor persoane care s-au angajat să trăiască sublimul dar al castităţii pentru toată viaţa, ne încurajează şi ne demonstrează că iubirea adevărată e posibilă şi deplină atunci când ea e pură şi totală.
Surorile "Maria Bambina", Bacău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 februarie: Bacău: Zi de formare despre castitate
