Cinci surori din Congregaţia "Maria Bambina" au făcut profesiunea perpetuă în prezenţa PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, şi a superioarei generale, Piercarla Maica, în biserica "Sfânta Cruce" din Bacău, sâmbătă, 21 noiembrie 2009, în sărbătoarea "Prezentarea Preasfintei Fecioare Maria la Templu".
Încă mai am inima în sărbătoare pentru minunata zi de 21 noiembrie 2009. Este o dată pe care cele cinci surori din Congregaţia "Maria Bambina" nu o vor uita niciodată şi poate mulţi dintre cei care au participat la sfânta Liturghie în cadrul căreia sr. Iuliana Antal, sr. Cornelia Tufă, sr. Geni Pal, sr. Iacinta Benchea şi sr. Maria Sar au făcut profesiunea perpetuă.
O profesiune religioasă este un eveniment măreţ, deoarece ne asigură nu doar că Domnul este viu, cheamă şi găseşte persoane disponibile, ci şi că Biserica mai este încă un teren fertil de entuziasm şi radicalitate evanghelică. Sâmbătă, 21 noiembrie 2009, când am sărbătorit şi Prezentarea Preasfintei Fecioare Maria la Templu, încă o dată Domnul Isus ne-a surprins prin iniţiativa sa, invitându-ne pe toţi să recunoaştem şi să ne bucurăm de fidelitatea sa.
De când Maria din Nazaret, prima fecioară consacrată pentru împărăţia lui Dumnezeu, la momentul Bunei-Vestiri, a pronunţat cu mare bucurie şi angajament "da"-ul ei de ascultare faţă de Dumnezeu care au făcut-o să participe la planul său şi prin Duhul Sfânt a consacrat-o Fiului şi misiunii sale în lume, un mare număr de bărbaţi şi femei, mişcaţi de Duhul Sfânt, au îmbrăţişat şi trăit fecioria şi celibatul pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Succesiunea chemărilor şi a răspunsurilor din timpul ritului profesiunii perpetue (chemarea pe nume şi răspunsul "M-ai chemat, iată-mă, Doamne!", rugăciunea litanică, profesiunea propriu-zisă, binecuvântarea solemnă, încredinţarea însemnelor specifice (crucea), formula profesiunii perpetue... au scos în evidenţă că viaţa consacrată este o adevărată viaţă de credinţă, încărcată de toate promisiunile şi exigenţele unei vieţi autentice de credinţă. Întrebările din ritual adresate de PS Petru Gherghel subliniau: legătura strânsă dintre profesiunea religioasă şi botez; urmarea lui Cristos în viaţa de perfectă castitate, ascultare şi sărăcie, ca şi caracteristici ale vieţii consacrate; caritatea perfectă ca ideal fundamental al vieţii consacrate şi, în sfârşit, semnificaţia sa apostolică. Una din întrebări suna astfel: Vreţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îmbrăţişaţi pentru totdeauna viaţa de perfectă castitate, ascultare şi sărăcie pe care au ales-o Cristos, preaiubitul Răscumpărător şi preasfânta Fecioară Maria?
Răspunsul Vreau ne-a arătat că viaţa religioasă prin profesiunea perpetuă este o alegere a vieţii lui Cristos şi a sfintei sale Mame; o alegere liberă, conştientă şi implică întreaga fiinţă. Consacrarea merge pe linia baptismală. Este har şi dar al Duhului Sfânt, acţiune a sa care prelungeşte în inimile noastre ceea ce a împlinit în inima lui Cristos şi a sfintei Fecioare: pasiune pentru Dumnezeu şi împărăţia sa. Această consacrare devine profeţie.
La predică, Preasfinţitul a îndemnat să privim la imaginea Mariei şi la semnificaţia sărbătorii ei de astăzi. Maria este cea dintâi care cu încredere aşteaptă mântuirea şi o primeşte. Maria se încrede în cuvântul lui Dumnezeu, iar legământul său este siguranţa ei, voinţa lui Dumnezeu este speranţa ei, slujirea lui Dumnezeu şi a fraţilor este esenţa spiritualităţii ei.
Viaţa consacrată este profetică tocmai pentru că e realistă din moment ce nu promite nimic în termeni de succes uman. Ba mai mult, ne aminteşte că ni se cere fidelitate şi nu succesul. Viitorul nostru nu e doar un viitor istoric, dar viitorul nostru e în mâinile lui Dumnezeu şi la dispoziţia sa, oricând "pentru a împlini misiunea pe care Duhul Sfânt o pregăteşte".
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii consacrate, pentru cele cinci surori profese, pentru viaţa şi carisma institutului nostru fondat de sfânta Bartolomea, pentru darurile Duhului Sfânt care surprind şi solicită cu o creativitate fără egal.
Sr. Silvia Brandiu
