A devenit deja o tradiţie ca într-una din duminicile din Postul Mare să organizăm o zi de reculegere pentru familiile din Pildeşti.
De aceea, duminică, 3 aprilie 2011, am dedicat-o în acest scop. Au participat un număr destul de mare, 50 de persoane care au renunţat la alte preocupări şi ni s-au alăturat.
Ne-am adunat în jurul orei 9.30 în sala de proiecţie a Liceului "La Salle" şi am început ziua cu rugăciunea de laude, urmat mai apoi de prima meditaţie ţinută de pr. Cornel Berea, SVD. Tematica primei meditaţii a pornit de la bine cunoscutul pasaj evanghelic, parabola Tatălui milostiv. Însă două imagini concrete, două autoportrete ale aceluiaşi pictor renumit, Rembrandt, au fost centrul primei meditaţii.
Poate niciodată nu ne-am mai oprit atât de mult asupra a două imagini, aparent simple, dar foarte sugestive. Acestea au în spatele lor povestea de viaţă a unui om care se aseamănă foarte mult cu pasajul evanghelic amintit mai sus.
Într-unul dintre autoportrete, numit chiar "Fiul risipitor", apare autorul, tânăr pe atunci, îmbrăcat în haine luxoase, consumând băuturi rafinate, însoţit de frumoasa lui soţie; părea ca deţine totul.
Am aflat şi pentru mulţi dintre noi a fost o noutate, că pe parcursul vieţii sale acest pictor a fost foarte încercat, şi-a pierdut soţia şi pe rând mai mulţi copii.
Al doilea autoportret pe care autorul îl pictează la bătrâneţe, când aproape orbise, redă scena tatălui milostiv care îşi îmbrăţişează fiul. O imagine foarte pătrunzătoare. Tatăl din a cărui chip iradiază lumină şi pace. Iar mâinile, care îmbrăţişează fiul, nemaiîntâlnite în alte lucrări, sunt diferite. Mâinile lui Dumnezeu care ne strânge la pieptul său ca un tată şi ca o mamă. Aceste mâini, spunea părintele, pot fi imaginea multor mame care îşi îmbrăţişează copiii şi ca o mamă şi ca un tată, datorită faptului că tata e plecat la muncă în străinătate sau invers.
Am înţeles foarte bine din această meditaţie că indiferent prin ce obstacol trecem, indiferent de căderile noastre, Dumnezeu ne aşteaptă să ne întoarcem acasă, chiar şi în ultimul ceas, asemenea pictorului Rembrandt. Important este să ne ridicăm, conştienţi de faptul că poate vom cădea din nou. Dacă din aceste căderi ale noastre învăţăm ceva, acestea ne vor ajuta să devenim mai fermi şi mai încrezători, vor întări credinţa noastră.
A urmat un moment de reflexie personală şi de spovezi.
Ne-am adunat apoi împreună în capela şcolii unde am pregătit şi participat la sfânta liturghie.
Un al doilea moment de reflexie a fost la predică. Lecturile şi pasajul evangheliei nu puteau trece fără a fi aprofundate. Parabola orbului din naştere este şi imaginea multor persoane de astăzi care au un anume handicap, o cruce grea de dus... Imaginea fariseilor care căutau un vinovat este şi imaginea multora dintre noi care văzând în jur astfel de probleme, avem anumite prejudecăţi, căutăm un răspuns...
Răspunsul ni-l dă Cristos: "Nu a greşit nici el, nici părinţii lui, ci s-a permis acest lucru ca să se vadă în el lucrarea lui Dumnezeu".
După masa euharistică ne-am adunat împreună la masa cu bucate în mansarda şcolii unde ne-am bucurat şi de prezenţa pr. vicar Ciprian Bulai şi a pr. Ciprian Martişcă.
La ora 14.30 ne-am reîntors în sala de proiecţii pentru a continua cu meditaţia de după amiază.
Tema acestei meditaţii a fost o aprofundare a ceea ce s-a prezentat la predică.
Un film, sursa Youtube, cu un personaj minunat, Nick Vujicic, a fost un motiv în plus să vedem şi să credem că în lume sunt oameni extraordinari care au trecut peste obstacolele din viaţă, dar mai mult îi ajută şi pe alţii să fie fericiţi şi să vadă cu alţi ochi frumuseţea şi farmecul vieţii.
Acest om s-a născut fără mâini şi fără picioare, a trecut şi el prin diferite etape, întrebări: De ce tocmai eu? De ce mi se întâmplă mie una ca asta? A avut şi momente de cumpănă când se gândea să-şi pună capăt zilelor... Dar a găsit un răspuns în rugăciunile sale şi astăzi este un om fericit. Ajută mulţi tineri, este invitat la multe întâlniri şi are un mare succes în a-i determina să vadă viaţa cu alţi ochi.
După aceasta a urmat un alt moment de meditaţie personală şi ocazie de spovezi.
Concluziile au arătat satisfacţia zilei, faptul că aceasta şi-a atins scopul.
La rugămintea noastră, părintele a prezentat experienţa sa misionară avută în Argentina, pentru a vedea şi o altă realitate, deloc uşoară, mai ales pentru munca de pastoraţie pe care Surorile Providenţei o desfăşoară acolo. De aceea, în semn de solidaritate, le-am oferit surorilor un mic simbol al generozităţii noastre cu dorinţa de a le sprijini atât cât va fi posibil şi pe mai departe.
Ziua de reculegere s-a încheiat cu Calea Sfintei Cruci.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru că am avut ocazia de a trăi o zi specială!
Aducem mulţumiri şi gazdelor noastre, Fraţii Şcolilor Creştine, pr. Cornel Berea şi preoţilor din parohie pentru buna desfăşurare a acestei zile.
Gabriela Martişcă / Grupul de familii din Parohia Pildeşti
