Cu prima duminică din Advent (27 noiembrie) în Dieceza de Iaşi va începe Anul Sfintei Scripturi. În cadrul sfintelor Liturghii va avea loc întronizarea Bibliei în toate parohiile şi instituţiile. Aşa cum este specificat în scrisoarea pastorală semnată de PS Petru Gherghel, în ziua de 20 noiembrie, "în prima duminică din Advent se va întroniza la loc de cinste, în faţa altarului sau lângă altar, după formularul ataşat, în fiecare biserică parohială sau filială, în toate capelele instituţiilor de învăţământ şi formative, în casele călugărilor şi călugăriţelor - Sfânta Scriptură, spre venerarea tuturor credincioşilor". În cele ce urmează oferim formularul cu textul de întronizare a Sfintei Scripturi pregătit de Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente şi tradus de pr. Mihai Pătraşcu.

***

Întronizarea Sfintei Scripturi

Lucruri de pregătit

  • Biblia, format mare, sau Lecţionarul cu textul oficial pentru uzul liturgic (Lecţionarul, Editura "Presa Bună" Iaşi)

  • Pupitru împodobit, pentru a expune Biblia;

  • Două sfeşnice

  • Cădelniţă;

  • Cruce procesională;

  • Pupitru pentru Liturghier, îndreptat către popor.

Întronizarea

Când s-a adunat poporul, un preot sau animatorul introduce celebrarea cu aceste cuvinte:

Preaiubiţilor, ne-am adunat ca în fiecare duminică, Paştele săptămânii, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a celebra Euharistia. Astăzi este prima duminică din Advent, timp angajant de pregătire pentru venirea lui Isus Cristos, unicul Mântuitor al lumii.

În acest an pastoral dedicat Sfintei Scripturi, vrem să punem cuvântul în centrul comunităţii noastre, pentru ca el care are puterea să ne dea "moştenirea tuturor celor care au fost sfinţiţi" (Fap 20,32), să fie mereu pentru noi toţi "viu şi eficace" (Evr 4,12) în itinerarul care ne cheamă să ne convertim şi să credem în evanghelie (cf. Mc 1,15).

"Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieştile Scripturi, după cum a venerat şi însuşi trupul Domnului, neîncetând, mai ales în liturgia sacră, să primească pâinea vieţii atât de la masa cuvântului lui Dumnezeu cât şi de la aceea a trupului lui Cristos şi să o dea credincioşilor" (Dei verbum, 21). În sintonie cu aceste cuvinte autoritare ale Conciliului Vatican II, să ne dispunem pentru a primi cu bucurie cartea cuvântului lui Dumnezeu care îşi face intrarea în adunarea noastră. Să învăţăm să vedem prezenţa lui Isus Cristos Domnul şi Învăţătorul nostru, care astăzi ca şi odinioară, prin intermediul Scripturilor, continuă să vorbească cu poporul său. Duhul, care a inspirat Biblia, să ne ajute să vedem în ea "tăria credinţei, hrană a sufletului, izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale" (DV 21).

După ce s-a terminat anunţul introductiv, corul şi adunarea încep cântarea de început prevăzută, iar din sacristie începe procesiune în felul următor: crucea procesională, cădelniţa, ministranţii, (diaconul), eventualii preoţi concelebranţi, preotul celebrant principal care poartă Biblia (sau Lecţionarul) între doi ministranţi care duc sfeşnicele cu lumânări aprinse. Ajunşi în altar, crucea este aşezată alături de altar sau într-un alt loc dacă aceasta este deja vizibilă, preotul depune Biblia (sau Lecţionarul) deschisă pe pupitrul aşezat pe altar, în aşa fel încât să fie văzută de toţi, cele două sfeşnice sunt aşezate într-o parte şi în cealaltă a Cărţii Sfinte. (Diaconul) preotul, ca de obicei, sărută altarul care este apoi tămâiat. Se tămâiază mai întâi Biblia (sau Lecţionarul) şi apoi crucea. După ce s-a terminat tămâierea, (diaconul) preotul merge la scaun.

C. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T. Amin.

C. Dumnezeu care a creat universul cu puterea Cuvântului său, Cristos Isus şi Duhul Sfânt care ne conduce la plinătatea adevărului, să fie cu voi toţi.

T. Şi cu duhul tău.

C. Fraţilor şi surorilor, să ne pregătim pentru a primi cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos Isus Domnul nostru.

El este cuvântul veşnic al Tatălui: "Toate au luat fiinţă prin el" (In 1,3).

El este lumina adevărată care străluceşte în întuneric. El este viaţa noastră. El, care la plinirea timpurilor s-a făcut trup în sânul Fecioarei Maria. El, care în noaptea în care era vândut s-a făcut hrana noastră în sfânta Euharistie. Biserica îl recunoaşte la fel de prezent în Scripturile care vorbesc chiar despre el (Lc 24,27). Această prezenţă vrem acum să o cinstim în mod public, cerând înainte de toate iertare pentru că nu am dat cuvântului lui Dumnezeu locul pe care îl merită în viaţa noastră şi că n-am ştiut să-l păstrăm într-o inimă docilă.

Actul penitenţial

(pauză de tăcere). Dacă este diacon, el proclamă invocaţiile, altminteri le va proclama preotul.

Tată, în cuvântul tău tu ne vii în întâmpinare cu iubire, depăşeşti tăcerea şi distanţa şi te revelezi ca Dumnezeul care ia iniţiativa dialogului. Iartă-ne dacă nu am ştiut să ne bucurăm de cuvântul tău, dacă nu te-am lăudat şi nu ţi-am mulţumit şi dacă uneori nici măcar nu te-am asculta. Doamne, îndură-te de noi!

T. Doamne, îndură-te de noi!

Isuse Cristoase, Scripturile vorbesc despre tine, motiv pentru care necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea ta. Iartă superficialitatea noastră şi prezumţia că te cunoaştem fără să te căutăm încă cu umilinţă, lăsând ca tu să ne deschizi inima şi mintea pentru înţelegerea deplină a Scripturilor. Cristoase, îndură-te de noi!

T. Cristoase, îndură-te de noi!

Duh al adevărului, tu readuci aminte inimii cuvintele lui Cristos şi conduci Biserica la tot adevărul. Iartă-ne rezistenţele, surzenia şi împietririle; dă-ne o inimă nouă, dispusă la ascultarea supusă a cuvântului pentru a respinge ispitele celui rău. Doamne, îndură-te de noi!

T. Doamne, îndură-te de noi!

Preotul încheie spunând:

Dumnezeu atotputernicul, care s-a manifestat în Cristos, cuvântul adevărului, să aibă milă de noi, să ne ierte păcatele şi să ne conducă la viaţa cea veşnică.

T. Amin.

Urmează Rugăciunea zilei

Liturgia cuvântului

După ce s-a terminat rugăciunea zilei, toţi rămân în picioare, preotul se apropie de altar, ia Biblia (sau Lecţionarul) şi ţinând-o ridicată spre popor spune:

Să răsune mereu în inimile noastre cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt, pentru ca să realizeze în Biserică mântuirea noastră.

Preotul încredinţează lectorului Biblia (sau Lecţionarul). Lectorul merge la amvon purtând Biblia (sau Lecţionarul) în aşa fel încât să fie văzută de toţi. Toţi se aşază. Sunt proclamate lecturile stabilite pentru duminica aceea. Înainte de proclamarea Evangheliei se cântă cântecul "Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu" sau alt cântec potrivit.

După ce s-a terminat proclamarea Evangheliei, celebrantul sărută cartea, o arată adunării, în timp ce se repetă cântecul "Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu" sau alt cântec potrivit.

Urmează Omilia.

Crezul.

Rugăciunea credincioşilor

C. Fraţilor şi surorilor, Adventul este timpul în care Dumnezeul vieţii şi al speranţei, ne vine în întâmpinare şi ne invită să ne convertim şi să credem în cuvântul său. Să-i cerem Domnului să ne însoţească pe drumul nostru spre el şi prin intermediul ascultării şi al rugăciunii să revigoreze credinţa şi speranţa noastră, pentru a fi în lume martori ai iubirii lui Cristos.

Să ne rugăm împreună şi să spunem: Doamne, dă-ne harul să trăim Cuvântul tău!

- Pentru sfânta Biserică a lui Dumnezeu aflată la începutul celui de-al treilea mileniu al venirii lui Cristos, pentru ca, asemenea Fecioarei Maria, să ştie să primească Cuvântul veşnic al Dumnezeului celui viu şi să-l vestească lumii întregi cu elan reînnoit. Să ne rugăm:

- Pentru ca acest cuvânt al lui Dumnezeu, semănat cu îmbelşugare în ogorul Bisericii, să reînnoiască modul de a gândi şi de a acţiona al creştinilor şi să producă fapte de dreptate, solidaritate şi de pace. Să ne rugăm:

- Pentru comunitatea noastră: după exemplul primei comunităţi creştine, să crească în fiecare zi în ascultarea cuvântului, în rugăciune şi în mărturia iubirii. Să ne rugăm:

- Pentru ca fiecare familie să găsească spaţiu şi timp pentru a citi, a medita şi a se ruga împreună cuvântul lui Dumnezeu şi pentru ca fiecare creştin să ştie să-l recunoască pe Cristos şi pe drumurile lumii, să-l ajute pe el rănit şi nevoiaş, să-l primească pe el sărac şi străin. Să ne rugăm:

- Pentru noi toţi: conştienţi de demnitatea profetică, sacerdotală şi regală comunicată nouă de către Duhul Domnului înviat, să devenim tot mai mult evanghelie vie, care să poată fi citită de cei de aproape şi de departe. Să ne rugăm:

(spaţiu pentru alte intenţii sau pentru un moment de rugăciune personală)

C. Tată, care în Cristos Fiul tău ai dat omenirii adevărul care luminează, calea care trebuie urmată şi viaţa care nu are apus, susţine-ne cu puterea Duhului tău pentru ca să înaintăm zi de zi în cunoaşterea iubirii tale şi în speranţa Împărăţiei şi în acest timp al Adventului să ne pregătim pentru a-l primi pe Mântuitorul care vine. Tu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor.

T. Amin.

Urmează Liturgia euharistică.

Notă
În timpul Liturghiei, dacă s-a folosit Lecţionarul, când s-a încheiat celebrarea, este bine de înlocuit cu Biblia, format mare. Cartea cuvântului lui Dumnezeu să rămână expusă într-un loc ales dinainte, în mod vizibil şi uşor accesibil.
Este bine de a-i educa şi îndemna pe credincioşi ca atunci când intră în Biserică, pentru vizită, după ce l-au "salutat" pe Isus din Euharistie, să venereze (prin sărut) cartea cuvântului şi să dedice câteva minute citirii unui mic text din Sfânta Scriptură sau unei scurte rugăciuni.


 

Articol etichetat cu:

Anul Sfintei Scripturi întronizarea Bibliei Dieceza de Iași PS Petru Gherghel Advent pastoraţia liturgică Sfânta Scriptură formular întronizare