La o expoziţie de ceramică, vizitatorii admirau exponatele şi exclamau: "Ce frumoase sunt!... Ce bine arată!... Cât sunt de minunate!" Dar nimeni nu a întrebat: "Cine este meşterul?" Sau nimeni n-a exclamat: "Ce meşter iscusit le-a făcut!" De fapt meşterul era totul şi nu oalele de lut.
La început de octombrie, celebrăm în fiecare an pe una dintre cele mai iubite sfinte ale cerului, pe sfânta Tereza a Pruncului Isus. Părinţii ei au avut nouă copii. Şi exclamam: "Ce mare sfântă!" "Ce plăcută patroană!" Dar astăzi ne gândim şi la ceilalţi opt copii ai acestei familii şi exclamăm la fel: "Ce buni şi ce minunaţi copii!" Toate aceste exclamaţii ale noastre sunt îndreptăţite şi adevărate. Dar astăzi ar trebui să ne întrebăm: "Oare ce meşter mare a scos o aşa capodopere de sfinţenie?" Răspunsul la această întrebare este: Meşterul care a creat aceste capodopere de sfinţenie este Dumnezeu cel întreit şi unic! Iar colaboratorii lui Dumnezeu în această sfântă lucrare au fost fericiţii lor părinţi: Ludovic şi Zelia. De aceea lauda noastră din ziua când o comemoram pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, dar şi pe ceilalţi opt fraţi ai ei, se îndreaptă în primul rând către Dumnezeu, autorul harului şi al sfinţeniei din orice om, apoi către fericiţii lor părinţi, şi abia apoi către sfânta Tereza a Pruncului Isus şi către fraţii şi surorile sale, care au conlucrat aşa de bine cu harul lui Dumnezeu.
Cum bine ştim din învăţătura Bisericii, învăţătură bazată pe Sfânta Scriptură, familia care a fost creată de Tatăl, mântuită de Fiul şi sfinţită de Duhul Sfânt a fost creată în primul rând pentru a naşte copii care să umple şi stăpânească pământul (cf. Gen 1,28), iar în al doilea rând a fost creată pentru ca din aceşti copii dăruiţi lor să facă şi sfinţi pentru umple şi paradisul, care a fost pregătit pentru orice om chemat la existenţă, încă de la întemeierea lumii (cf. Mt 25,34).
Îmi plac mult cuvintele rostite de Isus: "Pomul bun face roade bune" (Mt 7,17). Iar apoi cele rostite de sfântul Paul: "Dacă rădăcina este sfântă şi ramurile sunt sfinte" (Rom 11,16). Adică, dacă părinţii s-au lăsat altoiţi pe Cristos şi trăiesc o viaţă sfântă, atunci şi copiii lor se vor lăsa altoiţi pe Cristos şi vor trăi la fel o viaţă sfântă.
Părinţii Sfintei Tereza Prunului Isus şi ai celorlalţi opt copilaşi ai lor s-au lăsat cu adevărat "altoiţi pe Cristos" şi au devenit "rădăcini sfinte cu ramuri sfinte" şi "pomi buni cu roade bune", căci Biserica i-a declarat fericiţi la 19 octombrie 2009.
Din scrierile sfintei Tereza a Pruncului Isus, putem vedea cum părinţii ei, fericiţii Ludovic şi Zelia, prin cuvânt şi faptă, şi-au călăuzit copiii la dragostea faţă de Sfintelor Scripturi, faţă de Biserică, faţă de frecventarea sfintei Liturghii, a Spovezii şi a sfintei Împărtăşanii, faţă Maica Domnului şi faţă de sfinţii, faţă de Sfântul Părinte papa, de episcopi şi preoţi, faţă de muncă şi jertfă, faţă de misionari, şi nu în ultimul rând faţă de paradis.
Cineva a pus întrebarea: "De ce părinţii de astăzi nu influenţează copiii în alegerile, preocupările şi hotărârilor lor, dar în schimb îi influenţează ziarele, revistele şi cărţile rele, radioul şi televizorul, vecinii şi prietenii răi?" Persoana întrebată a răspuns: "Fiindcă părinţii de astăzi se interesează mai mult de serviciu, de ogoare, de avere, de plăceri, de distracţii, de sport, de prieteni, de emisiuni radio-tv, dar nu de copii".
Max Jukes a ales să fie ateu şi a trăit o viaţă fără Dumnezeu. El şi-a ales o soţie tot necredincioasă. Din urmaşii lor, un număr de 310 au murit săraci lipiţi pământului, 150 au fost criminali, 7 au fost ucigaşi, 100 au fost alcoolici şi mai bine de jumătate din femei au fost prostituate. Cu cei 540 de descendenţi, statul a cheltuit aproximativ un sfert de milion dolari.
Jonathan Edwards a trăit în aceeaşi vreme. El a ales să-1 slujească pe Dumnezeu cu tot devotamentul. El şi-a ales ca soţie pe o tânără credincioasă şi au avut 1.394 descendenţi. Dintre ei, 13 au fost decani de facultăţi, 65 au fost profesori universitari, 3 au fost senatori, 30 au fost judecători, 100 avocaţi, 60 medici, 75 ofiţeri, 100 misionari, 60 autori de scrieri valoroase, unul vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii, 80 funcţionari publici, 295 au fost licenţiaţi şi au avut funcţii de guvernatori, ambasadori, consuli în alte ţări. Statul nu a cheltuit nici un bănuţ cu nici unul din descendenţii săi (cf. Petru Popovici, Mai multă lumină, 1992, p. 19).
Mama sfântului Bernard, o femeie foarte evlavioasă, a avut şapte copii. De câte ori i se năştea unul, îl ridica spre cer şi îl consfinţea lui Dumnezeu şi, din acea clipă, nu-l mai socotea ca pe al său, ci ca pe o comoară a lui Dumnezeu încredinţată ei. I-a îngrijit atât de bine încât toţi şapte au ajuns sfinţi.
La fel au fost, au gândit şi au făcut şi fericiţii Ludovic şi Zelia, cu privire la odraslele lor.
Dă, Doamne şi timpurilor noastre, părinţi "rădăcini sfinte şi pomi buni" din care să crească "ramuri sfinte şi fructe bune", aşa cum au fost părinţii sfintei Tereza Pruncului Isus şi părinţii tuturor sfinţilor.
Pr. Ioan Lungu
