Încheierea anului jubiliar pentru familia vincenţiană, 27 septembrie 2009 - 27 septembrie 2010, la 350 ani de la moartea sfântului Vincenţiu de Paul şi a sfintei Louise de Marillac, a fost pentru toată familia vincenţiană un an de har şi de convertire, iar pentru beneficiarii dragostei acestora, un an de binecuvântări abundente.
Rugăciunea vincenţienilor pentru aniversarea a 350 de ani de la moartea fondatorilor
Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Părintele săracilor, tu ne dai harul să celebrăm aniversarea a 350 de ani de la moartea sfântului Vincenţiu şi a sfintei Luiza. Îţi mulţumim pentru acest har nemărginit. Dăruieşte-ne prin mijlocirea lor să ne lăsăm transformaţi în întregime de spiritul pe care l-ai dăruit lor. Duhul Carităţii să inunde inimile şi sufletele noastre pentru ca dragostea noastră faţă de fraţii marginalizaţi şi excluşi de societate să fie inventivă pană la infinit, blândă, atentă, milostivă, preventivă! Ajută-ne să redescoperim curajul lui Vincenţiu şi Luiza, zelul şi blândeţea unei dragoste mereu reînnoite pentru săraci, care să-i ajute cu adevărat să-şi schimbe viaţa. Ajută-ne să avem o credinţă puternică şi umilă, în această lume care pare atât de departe de tine, dar care are o mare sete de tine. Ajută-ne să nu dăm înapoi în faţa dificultăţilor şi să fim mereu gata să ne murdărim mâinile pentru săraci, domnii noştri. Fă ca la şcoala lor să învăţăm să devenim adevăraţi fii şi fiice, moştenitori vrednici ai carismei pe care ai încredinţat-o lui Vincenţiu şi Luiza pentru binele Bisericii şi al întregii umanităţi.
*
Sfântul Vincenţiu de Paul (1581-1660)
Sfântul Vincenţiu de Paul, în anul 2010, continuă să fie apostolul iubirii aproapelui. O inimă imensă plină de duioşie şi de compasiune, o activitate debordantă. El a fost deosebit de sensibil la ignoranţa spirituală şi la corolarul ei, pierderea simţului moral.
Pe cei visători şi pe cei "pioşi", sfântul Vincenţiu îi denunţă cu vigoare şi umor într-un pasaj celebru: "Să-l iubim pe Dumnezeu, fraţilor, să-l iubim pe Dumnezeu, dar să o facem cu preţul braţelor noastre, cu sudoarea frunţilor noastre. Căci foarte adeseori atâtea acte de iubire ale lui Dumnezeu, de complezenţă, de bunăvoinţă, şi alte asemenea gesturi de afecţiune şi practici interioare ale unei inimii duioase, deşi sunt bune şi de dorit, sunt totuşi foarte suspecte atunci când nu ajungem să practicăm iubirea efectivă".
Sfânta Louise de Marillac (1591-1660)
În anul 1960, Sanctitatea sa papa Ioan al XXIII-lea a decretat-o pe sfânta Louise de Marillac: "patroana tuturor acelor care se dedică muncii pe tărâmul social şi iubirii creştineşti a aproapelui".
La baza întregii ei activităţi stătea "charite", "caritas", ajutorul milostiv al aproapelui, al cărui fundament purtător şi forţa motrice poartă numai cuvântul Domnului: "Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu". Viaţa şi opera sfintei Louise de Marillac conduce determinat orice activitate socială la originea ei: "iubirea lui Cristos ne îndeamnă".
Alături de sfântul Vincenţiu de Paul, a fondat o comunitate religioasă de servitoare ale săracilor, Fiicele Carităţii. Carisma ei a condus inimii în deschiderea către Cristos în "cel mai mărunt dintre fraţi". Aceasta dinamică a vieţii ei are efect în continuare. Să ne lăsam atinşi de ea.
Adrian Petruţ
