"Valoarea Bisericii, în mod fundamental, este de a trăi evanghelia şi de a da mărturie despre credinţa noastră. Biserica este sare a pământului, este lumină a lumii, este chemată să facă prezentă în societate fermentul împărăţiei lui Dumnezeu şi face asta înainte de toate cu mărturia sa, mărturia iubirii fraterne, a solidarităţii, a împărtăşirii". (Papa Francisc, 21 noiembrie 2014).
Septembrie, lună în care Familia vincenţiană sărbătoreşte - cu solemnitate, recunoştinţă, bucurie şi speranţă în mijlocirea lui - pe sfântul Vincenţiu de Paul (24 aprilie 1581 - 27 septembrie 1660, sărbătoare), părintele săracilor, fondatorul Congregaţiei Misiunii (Lazarişti) şi a Congregaţiei "Fiicele Carităţii", fondatorul spiritualităţii vincenţiene, prin care ne-au fost transmise principalele orientări de viaţă: "Să-l iubim pe Dumnezeu Tatăl cu sudoarea frunţii şi puterea braţelor; să-l descoperim pe Cristos prezent în săraci şi pe săraci în Cristos; să împărtăşim dragostea «afectivă» şi «liberatoare» a lui Cristos, Evanghelizatorul şi Slujitorul săracilor; să fim atenţi faţă de inspiraţiile Duhului Sfânt".
O nouă manieră de a fi creştin: iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui, în special a celui mai lipsit dar şi practicarea efectivă a carităţi.
Vincenţienii vor să aibă o trăire meritorie şi creştinească, imitându-l pe sfântul Vincenţiu de Paul în cele cinci virtuţi esenţiale şi obligatorii, în promovarea şi respectul pentru săraci: simplitatea, umilinţa, blândeţea, dăruirea de sine şi zelul.
Vincenţienii trăiesc misiunea lor, plini de bucurie în speranţa că "Împăratul", le va spune: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!»... Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (Matei 25,34-36,40).
Invocăm de la bunul şi milostivul Dumnezeu să ne de-a curajul şi puterea ca, împlinind cu fidelitate şi consecvenţă "criteriile judecăţii finale", să ne aşeze la dreapta gloriei sale!
Imaginea lunii septembrie nu ar fi completă fără a omagia şi a imita experienţa spirituală a fericitului Frederic Ozanam (23 aprilie 1813 - 8 septembrie 1853, sărbătoare 9 septembrie), precursor "al doctrinei sociale moderne a Bisericii", fondatorul în anul 1833, împreună cu şase prieteni, a ceea ce astăzi a devenit Confederaţia Internaţională a Societăţii Sfântul Vincenţiu de Paul.
"A avea un patron înseamnă a continua viaţa lui..., a căuta lumina în modul său de gândire..., a ne strădui să ne însuşim un model aşa cum el şi-a însuşit modelul divin care este Isus Cristos şi vreau să cuprind lumea într-o reţea de caritate", spunea fericitul Frederic Ozanam.
În prezent, Confederaţia este prezentă în 149 locaţii globale, cu 800.000 de membri, 1.500.000 de voluntari, în 50.000 de Conferinţe.
Nu întâmplător, motoul mesajului Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Mondială a Săracului din 17 noiembrie 2019 este Speranţa săracilor nu va fi niciodată dezamăgită" (Psalmul 9,19)
Să trăim viaţa de creştin, de vincenţian, ştiind că săracii ajutaţi de noi vor fi mijlocitorii noştri la generosul Dumnezeu, Tatăl tuturor, şi vor veni să ne întâlnească, în viaţa veşnică şi îi vor spune preabunului Dumnezeu: "Iată-i pe cei care ne-au ajutat, din dragoste pentru tine".
În final şi pentru viitor, să nu uităm de îndemnul sfântului Vincenţiu de Paul: "Să mergem, fraţii mei, şi să lucrăm cu o nouă dragoste pentru a sluji pe cei săraci, şi chiar să căutam pe cei mai săraci şi mai abandonaţi; să recunoaştem înaintea lui Dumnezeu că ei sunt stăpânii şi învăţătorii noştri şi că suntem nevrednici de a le face serviciile noastre mici".
Adrian Petruţ
