Alte patru noi cărţi la Editura "Sapientia"
DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice, editată de Conferinţa Episcopală Austriacă; Maria - Steaua speranţei, scrisă de Papa Benedict al XVI-lea; Puterea tăcerii: împotriva dictaturii zgomotului, scrisă de cardinalul Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat şi cartea Spiritualitate şi laicat, scrisă de pr. Rogelio García Mateo S.J. sunt patru noi cărţi apărute recent la Editura "Sapientia" şi care pot fi procurate de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară.
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea DOCAT: ce trebuie făcut? Doctrina socială a Bisericii Catolice. Această lucrare a fost editată de Conferinţa Episcopilor din Austria, cu aprobarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea noii Evanghelizări, şi a fost tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia "Cateheza", în format 12,5x20,5 cm, are 320 de pagini, color, coperţi cartonate şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 30 lei.
DOCAT este o traducere pentru popularizarea învăţăturii sociale şi comunitare a Bisericii Catolice, aşa cum a fost ea dezvoltată în importante documente începând cu Leon al XIII-lea. În mod deosebit cei tineri ar trebui să se simtă chemaţi să citească marile documente ale Bisericii în textul original şi să-şi orienteze acţiunea lor după maximele adevărului, dreptăţii şi iubirii. Papa Francisc le cere mereu creştinilor să se angajeze activ pentru o lume mai dreaptă: "Un creştin care în aceste timpuri nu este un revoluţionar nu este un adevărat creştin"
Prezentăm în continuare Prefaţa scrisă de papa Francisc la cartea DOCAT.
Dragi tineri!
Predecesorul meu, papa Benedict al XVI-lea v-a pus în mână un Catehism pentru tineri, YOUCAT. Astăzi vreau să vă încredinţez o altă carte, DOCAT, care cuprinde doctrina socială a Bisericii.
În titlu se află cuvântul englez "to do", a face. DOCAT răspunde la întrebarea "Ce trebuie făcut?" şi este asemenea unui manual de utilizare care ne ajută ca, folosindu-ne de Evanghelie, să ne schimbăm mai întâi noi înşine, apoi mediul nostru înconjurător şi, la urmă, întreaga lume.
Isus spune: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut". Mulţi sfinţi au fost atinşi de fragmentul acesta biblic până la măduvă. Din acest motiv, sfântul Francisc de Assisi şi-a schimbat întreaga sa viaţă. Maica Tereza s-a convertit în virtutea acestui cuvânt. Iar Charles de Foucauld mărturiseşte: "În întreaga Evanghelie nu există niciun cuvânt care să fi avut o influenţă mai mare asupra mea şi care să-mi fi schimbat viaţa într-un sens mai profund decât acesta: «Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». Când mă gândesc că aceste cuvinte provin din gura lui Isus, Cuvântul veşnic al Tatălui, şi că este aceeaşi gură care spune: «Acesta este trupul meu ... acesta este sângele meu ...» Cât de mult mă simt chemat, în cazul acesta, să-l caut şi să-l iubesc pe Isus înainte de toate în aceştia mici, cei mai neînsemnaţi".
Dragi prieteni tineri! Numai convertirea inimii poate face mai umană lumea noastră plină de teroare şi de violenţă. Şi aceasta înseamnă răbdare, dreptate, seninătate, dialog, incoruptibilitate, solidaritate cu victimele, cu cei săraci şi cei mai săraci, dăruire fără limite, iubire, care pentru celălalt merge chiar până la moarte. Dacă voi aţi înţeles aceasta în profunzime, în calitate de creştini, tineri şi tinere, puteţi să schimbaţi lumea. Lucrurile nu pot rămâne aşa cum merg în momentul acesta în lume. Dacă în acest moment un creştin trece indiferent faţă de nevoile celor săraci şi mai săraci, în realitate acesta nu este un adevărat creştin!
Oare nu putem face mai mult, ca această revoluţie a iubirii şi a dreptăţii să devină realitate în multe părţi ale acestei planete chinuite? Doctrina socială a Bisericii poate astfel să-i ajute pe mulţi oameni! Sub conducerea competentă a cardinalilor Christoph Schönborn şi Reinhard Marx, o echipă a trecut la treabă pentru a aduce în faţa tineretului din lume mesajul eliberator al doctrinei sociale bisericeşti. La aceasta au colaborat cunoscuţi oameni de ştiinţă, dar şi mulţi tineri. Catolici din întreaga lume, tineri şi tinere, au trimis pentru aceasta cele mai bune fotografii ale lor. Alţi tineri au fost consultaţi în privinţa textului şi s-a avut grijă ca textul să fie bine înţeles. Învăţătura socială numeşte aceasta "participare": a lua parte! Echipa a aplicat, totodată, un important principiu al doctrinei sociale. Astfel, DOCAT a devenit o minunată introducere în acţiunea creştină.
Ceea ce numim noi astăzi doctrină socială catolică a apărut în secolul al XIX-lea. O dată cu industrializarea şi-a făcut apariţia şi un capitalism brutal: o formă a economiei distrugătoare de oameni. Mari industriaşi lipsiţi de conştiinţă au adus populaţia sărăcită a ţării în situaţia de a munci din greu pentru salarii de mizerie în mine sau în hale pline de funingine ale fabricilor. Copiii nu mai ajungeau să vadă lumina zilei. Erau trimişi asemenea sclavilor sub pământ pentru a trage vagoanele cu cărbune. În această situaţie, creştinii au ajutat cu multă angajare, dar şi-au dat seama că aceasta nu este suficient. Astfel, au dezvoltat idei pentru a acţiona împotriva nedreptăţii şi la nivel social şi politic. Certificatul propriu al întemeierii doctrinei sociale catolice rămâne scrisoarea enciclică a papei Leon al XIII-lea, Rerum Novarum, despre noile probleme sociale, din anul 1891. Papa scria clar şi fără echivoc: "A-i reţine muncitorului răsplata care i se cuvine este un păcat care strigă la cer". Biserica s-a implicat cu propria-i autoritate în lupta pentru drepturile muncitorilor.
Pentru că nevoile timpului o cereau, doctrina socială catolică a fost îmbogăţită şi perfecţionată în mod constant în decursul anilor. Mulţi discutau despre comunitate, dreptate, pace şi binele comun. Au fost găsite principiile personalităţii, ale solidarităţii şi subsidiarităţii, pe care le explică şi DOCAT. Dar, în realitate, doctrina socială nu provine de la acest sau acel papă sau de la acest sau acel învăţat. Ea vine din inima evangheliei. Vine de la Isus însuşi. Isus este doctrina socială a lui Dumnezeu.
"Această economie ucide", am scris eu în exortaţia Evangelii gaudium, căci aceasta mai există şi astăzi, "acea economie a excluderii şi a inegalităţii veniturilor". Există ţări în care patruzeci sau cincizeci la sută din tineri sunt fără loc de muncă. În multe societăţi, oamenii în vârstă sunt sortaţi, pentru că aparent ei nu mai au nicio "valoare" şi pentru că nu mai sunt "productivi". Întregi regiuni ale ţărilor ajung să fie depopulate deoarece săracii acestui pământ fug spre zonele mizerabile (slums) ale marilor oraşe, cu speranţa că acolo vor mai găsi ceva pentru supravieţuire. Logica producţiei unei economii globalizate a distrus modestele structuri economice şi agricole din regiunile lor tradiţionale. Aproximativ un procent din populaţia lumii deţine între timp cam 40 la sută din bogăţia lumii, iar zece procente din populaţia Globului deţin 85 la sută. Pe de altă parte, cu greu "aparţine" unei jumătăţi din populaţia Globului un procent din sectorul respectiv. Unu virgulă patru miliarde de oameni trăiesc din mai puţin de un euro pe zi.
Dacă eu vă invit acum pe toţi să cunoaşteţi cu adevărat doctrina socială a Bisericii, nu visez doar la grupuri care să şadă sub copaci şi să discute despre aceasta. Lucrul acesta este bun! Faceţi aceasta! Visul meu este mai mare: îmi doresc un milion de tineri creştini, ba, mai bine, o întreagă generaţie, care să fie pentru contemporanii lor "doctrină socială pe două picioare". Nimic altceva nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus, care împreună cu el merg la periferii şi în mijlocul mizeriei. Intraţi şi în politică şi luptaţi pentru dreptate şi pentru demnitatea omului, în primul rând pentru cei mai săraci. Voi toţi sunteţi Biserica. Aveţi grijă ca această Biserică să se transforme, să fie plină de viaţă, pentru că se lasă provocată de strigătele celor nedreptăţiţi, de plânsetele celor suferinzi şi de cei de care nu se mai îngrijeşte nimeni.
Puneţi-vă şi voi înşivă în mişcare. Dacă ar face mulţi aceasta, în această lume ar fi mai bine, iar oamenii ar simţi că Duhul lui Dumnezeu lucrează prin voi. Şi poate că voi deveniţi apoi asemenea făcliilor care le fac oamenilor mai luminoasă calea spre Dumnezeu.
Astfel, vă încredinţez vouă această minunată cărticică, pentru ca să aprindă în voi un foc. Mă rog zilnic pentru voi. Rugaţi-vă şi voi pentru mine!
Al vostru,
Papa Francisc
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Maria - Steaua speranţei, scrisă de papa Benedict al XVI-lea şi tradusă în limba română de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecţia "Spiritualitate", în format 14x20 cm, are 77 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.
Papa emerit Benedict al XVI-lea ne propune o serie de meditaţii despre Sfânta Fecioară, pe care o numeşte "Steaua speranţei". De ce acest titlu? Deoarece ea a fost mereu disponibilă să împlinească planul lui Dumnezeu, iar prin credinţă a devenit Arca vie a alianţei, în care Dumnezeu s-a făcut om, unde a devenit asemenea fiecăruia dintre noi. Maria a avut un rol fundamental în istoria mântuirii, acela de a-l naşte pe Fiul lui Dumnezeu. O misiune dificilă, plină de necunoscut, dar nu imposibilă pentru cea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul (cf. Lc 1,45).
Aceste meditaţii sunt rodul reflecţiei papei şi au fost culese din discursurile şi omiliile ţinute de-a lungul pontificatului său cu ocazia diferitelor sărbători în cinstea Sfintei Fecioare Maria, în timpul audienţelor generale sau la diferite întâlniri cu persoanele consacrate sau cu laicii. Prin aceste meditaţii papa o propune pe Maria ca model de ascultare, de credinţă şi de slujire.
În prima parte a cărţii, suveranul pontif ne-o prezintă pe Maria ca Mamă a lui Dumnezeu. Maternitatea Mariei începe la buna-vestire şi se împlineşte la picioarele crucii, pe Calvar. Prin "da-ul" Mariei a început o nouă etapă a istoriei, deoarece a acceptat ca din ea să ia trup omenesc Cuvântul Tatălui Veşnic, Isus Cristos. Prin cântarea Magnificat, Sfânta Fecioară îşi exprimă recunoştinţa pentru misiunea care i-a fost încredinţată.
În cea de-a doua parte, o întâlnim pe Maria ca Mamă a Bisericii, sarcină pe care a primit-o de la Fiul ei răstignit pe cruce, când i-a spus: "Femeie, iată-l pe fiul tău!" (In 19,27) După înviere, Scriptura ne-o înfăţişează pe Maria alături de discipoli, mereu în rugăciune. Apoi, de-a lungul istoriei, o întâlnim pe Maria mereu gata să-i ajute pe fiii ei de pe pământ.
A treia parte a cărţii cuprinde câteva rugăciuni prin care ne putem încredinţa viaţa lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Fecioare. Papa Benedict al XVI-lea a propus spre meditaţie aceste rugăciuni la diferite sărbători în timpul pontificatului, ca mulţumire, dar şi ca cerere pentru toate necesităţile lumii în care trăim.
Această carte se adresează celor care doresc să se apropie mai mult de Sfânta Fecioară şi caută să descopere chipul de mamă al Mariei, Mamă a lui Dumnezeu şi Mamă a Bisericii.
Octavian Sescu
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Puterea tăcerii: împotriva dictaturii zgomotului, scrisă de cardinalul Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat, cu o prefaţă de papa Benedict al XVI-lea, şi a fost tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecţia "Crestinism în contemporaneitate", în format 14x20 cm, are 328 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.
Când, în anii '50, am citit pentru prima dată Scrisorile sfântului Ignaţiu de Antiohia, mi-a rămas imprimat în minte un fragment din Scrisoarea către Efeseni: "Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii, decât să vorbeşti şi să nu fii. Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi. Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9); dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl. Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui, ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa" (15,1 ş.u).
Ce înseamnă să percepi tăcerea lui Isus şi să-l recunoşti prin rămânerea sa în tăcere? Din Evanghelii ştim că Isus a trăit mereu nopţile singur "pe munte", ca să se roage, în dialog cu Tatăl. Ştim că vorbirea sa, cuvântul său, provine din rămânerea în tăcere şi că doar în ea putea să se maturizeze. De aceea, este iluminant faptul că cuvântul său poate să fie înţeles corect doar dacă se intră şi în tăcerea sa; doar dacă se învaţă să se asculte plecând de la rămânerea sa în tăcere.
Desigur, pentru a interpreta cuvintele lui Isus este necesară o competenţă istorică menită să ne înveţe să înţelegem timpul şi limbajul de atunci. Însă doar aceasta, în orice caz, nu ajunge pentru a înţelege cu adevărat mesajul Domnului în toată profunzimea sa. Cine citeşte astăzi comentariile la Evanghelii, devenite tot mai voluminoase, la sfârşit rămâne decepţionat. Învaţă multe lucruri folositoare despre trecut, multe ipoteze, care însă la sfârşit nu favorizează deloc înţelegerea textului. La sfârşit, ai impresia că la acel supraplin de cuvinte lipseşte ceva esenţial: intrarea în tăcerea lui Isus din care se naşte cuvântul său. Dacă nu reuşim să intrăm în această tăcere, şi cuvântul îl vom asculta tot mai superficial şi, astfel, nu-l vom înţelege cu adevărat.
Toate aceste gânduri mi-au străbătut din nou inima citind noua carte a cardinalului Robert Sarah. El ne învaţă tăcerea: rămânerea în tăcere cu Isus, adevărata tăcere interioară, şi tocmai astfel ne ajută să înţelegem din nou cuvântul Domnului. Evident, el vorbeşte puţin sau chiar deloc despre sine, şi totuşi din când în când ne permite să aruncăm o privire asupra vieţii sale interioare. Lui Nicolas Diat, care îl întreabă: "În viaţa dumneavoastră v-aţi gândit vreodată că cuvintele devin prea plictisitoare, prea greoaie, prea gălăgioase?", el răspunde:
"În rugăciunea mea şi în viaţa mea interioară, am simţit întotdeauna nevoia unei tăceri mai profunde şi mai complete... Zilele de singurătate, de tăcere şi de post absolut au constituit un mare suport. Ele au fost un har nemaiauzit, o purificare lentă şi o întâlnire personală cu Dumnezeu... Zilele de solitudine, de tăcere şi de post, nutrite doar de cuvântul lui Dumnezeu, permit unui om să-şi bazeze viaţa pe esenţial" (răspunsul nr. 134, pag. 103).
În aceste rânduri apare izvorul vieţii cardinalului care conferă cuvântului său profunzime interioară. Aceasta este baza care apoi îi permite să recunoască pericolele ce ameninţă continuu viaţa spirituală, chiar şi a preoţilor şi a episcopilor, ameninţând astfel Biserica însăşi, în care, în locul cuvântului, nu rareori pătrunde o vorbărie în care se dizolvă măreţia cuvântului. Aş vrea să citez doar o frază care poate să fie ocazia unui examen de conştiinţă pentru orice episcop:
"Se poate întâmpla ca un preot bun şi pios, odată ridicat la demnitatea de episcop, să cadă repede în mediocritate şi în grija de a reuşi în afacerile lumii. Copleşit de greutăţile funcţiilor cu care este învestit, agitat de grija de a se remarca, preocupat de propria putere, de autoritatea sa şi de nevoile materiale ale funcţiei sale, el îşi pierde progresiv suflul".
Cardinalul Sarah este un maestru al spiritului care învaţă plecând de la rămânerea profundă în tăcere împreună cu Domnul, plecând de la unirea profundă cu el, şi, astfel, are cu adevărat ceva de spus fiecăruia dintre noi.
Trebuie să-i fim recunoscători papei Francisc că a pus un astfel de maestru al spiritului în fruntea congregaţiei care este responsabilă cu celebrarea liturgiei în Biserică. Şi pentru liturgie, ca şi pentru interpretarea Sfintei Scripturi, este necesară o competenţă specifică. Şi totuşi, este valabil şi pentru liturgie că cunoaşterea specialistică la sfârşit poate să ignore esenţialul, dacă nu se fundamentează pe un a fi profund şi interior una cu Biserica rugătoare, care învaţă mereu din nou de la Domnul însuşi ce anume este cultul. Cu cardinalul Sarah, un maestru al tăcerii şi al rugăciunii interioare, liturgia este pe mâini bune.
Cetatea Vaticanului, în săptămâna Paştelui 2017
Benedict al XVI-lea,
papă emerit
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Spiritualitate şi laicat, scrisă de pr. Rogelio García Mateo SJ şi tradusă în limba română de pr. dr. George Marius Nicoară. Cartea apare în colecţia "Spiritualitate", în format 14x20 cm, are 133 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Preotul iezuit Rogelio García Mateo ne propune un material în care abordează o temă cu o mare însemnătate în zilele noastre şi anume: laicatul. El ne propune să descoperim identitatea laicului şi misiunea sa în cadrul Bisericii. "Laicii, afirmă autorul, prin activitatea lor socială şi prin care sunt implicaţi în mod imediat în realitatea familială, simt nevoia de a găsi o identitate spirituală care să nu fie o imitare a spiritualităţii sacerdotale, ci să găsească o viaţă de credinţă proprie şi solidă, care să poată susţine existenţa lor cotidiană".
Cartea părintelui Rogelio García Mateo, Spiritualitate şi laicat, este structurată în două părţi, precedate de o introducere. Prima parte cuprinde opt puncte în care sunt evidenţiate aspectele fundamentale din spiritualitatea creştină, şi anume: rugăciunea, discernământul spiritual, protagoniştii rugăciunii, pe care îi întâlnim în Sfânta Scriptură şi de-a lungul istoriei Bisericii, sfinţii, care au fost modele de spiritualitate prin viaţa desăvârşită, experienţa mistică, contemplare şi acţiune.
În cea de-a doua parte, autorul vorbeşte despre identitatea spirituală a laicului, pornind de la exortaţia apostolică Christifideles laici, care tratează despre vocaţia şi misiunea laicilor în Biserică şi în lume. Toţi oamenii sunt chemaţi la sfinţenie, iar pentru aceasta sunt înzestraţi cu diferite carisme sau ministere. Fiecare credincios, în domeniul său de activitate, are o anumită responsabilitate faţă de misiunea Bisericii. Laicii trebuie să trăiască evanghelia în cadrul vieţii de familie prin slujirea persoanei şi a societăţii.
Această carte se adresează într-un mod deosebit celor care doresc să-şi aprofundeze identitatea şi caută să-şi trăiască în mod concret credinţa în fiecare sferă a vieţii cotidiene.
* * *
DOCAT: ce trebuie făcut?: Doctrina socială a Bisericii Catolice
Ed. "Sapientia", 2017, 12,5x20,5 cm., 320 p., ISBN 978-606-578-279-2, 30 lei
Maria - Steaua speranţei
Benedict al XVI-lea, Ed. "Sapientia", 2017, 14x20 cm, 78 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei
Puterea tăcerii: împotriva dictaturii zgomotului
Cardinal Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat, Ed. "Sapientia", 2017, 14x20 cm, 328 p., ISBN 978-606-578-312-6, 25 lei
Spiritualitate şi laicat
Rogelio García Mateo SJ, Ed. "Sapientia", 2017, 14x20 cm, 134 p., ISBN 978-606-578-316-4, 15 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
