În ziua de 4 noiembrie 2020 a trecut la Domnul sr. Maria Roşat, din Congregaţia "Surorile Franciscane Misionare de Assisi".
Sr. Maria Roşat s-a născut la 14 august 1932 la Faraoani, jud. Bacău. Simte profund chemarea de a trăi cât mai aproape de Dumnezeu. Se lasă ajutată şi formată de pr. Gheorghe Antal în spiritul Sfântului Francisc de Assisi. Pe 6 decembrie 1982 intră în noviciat la Surorile Franciscane Misionare de Assisi, care, deşi persecutate de regimul comunist existent la acea dată, au continuat să activeze în mod clandestin.
Pe 8 decembrie 1982 îi spune "da" lui Dumnezeu cu o credinţă de neclintit, făcând profesiunea temporară, profesiune pe care o va reînnoi în fiecare an, în mod ascuns, în confesional sau în spatele unor uşi încuiate, până pe 18 decembrie 1989, când se va consacra în mod definitiv lui Dumnezeu prin profesiunea perpetuă.
După revoluţia din decembrie 1989, Familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi îşi reia activitatea în libertate, prin redeschiderea vechilor case de la Huşi şi Hălăuceşti şi prin deschiderea de noi comunităţi.
Sr. Maria Roşat răspunde prompt ascultării şi, în 1992, cu multă disponibilitate, acceptă slujirea în comunitatea de la Roman unde va da o mână de ajutor în bucătăria Seminarului Fraţilor Minori Conventuali. După care, în simplitate şi generozitate, slujeşte acolo unde este nevoie: la Prăjeşti, Valea Mare, Galaţi, Luizi-Călugăra şi Huşi. În anul 2000 este transferată în comunitatea "Sfânta Rita" de la Hălăuceşti, de unde, vizitată de sora moarte, se întoarce în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 2020 în casa Tatălui ceresc, după o lungă perioadă de boală şi suferinţă care au ţintuit-o la pat.
Nouă, surorilor ei în Domnul, ne rămâne viu întipărit în inimă exemplul său de credinţă şi ascultare. Într-un interviu pe care l-a dat în vederea realizării documentarului legat de centenarul prezenţei noastre în România, sr. Maria a ţinut să precizeze care este cea mai mare ascultare pe care ea o face în mănăstire:
"Cea mai mare ascultare pe care trebuie să o fac este voinţa lui Dumnezeu" şi să ascult de superioară... pentru că, dacă ai îmbrăţişat această viaţă, nu mai poţi face planurile tale, ci trebuie să asculţi şi să iubeşti rugăciunea. Aici, în mănăstire, fără rugăciune nu faci nimic. Rugăciunea te ajută în momentele grele!"
Într-adevăr, era o persoană deosebită, "un om al rugăciunii". O confirmă şi surorile care i-au fost alături zi şi noapte lângă patul de suferinţă. Senină, umilă, primitoare, corectă şi responsabilă, mereu cu zâmbetul pe buze şi plină de umor, sr. Maria a reuşit să-şi trăiască viaţa şi mai ales boala şi suferinţa, cu multă seninătate, unindu-se cu Isus cel Răstignit pe care l-a iubit atât de mult.
A murit strângând în mână, cu ultimele forţe, crucifixul care a însoţit-o mereu şi pe care obişnuia să-l alinte "Drăguţu'".
Pline de recunoştinţă, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul credinţei şi al fidelităţii acestei surori ale noastre. Îl rugăm pe Isus, viaţa şi învierea noastră, să ne ajute şi pe noi să ajungem acolo sus, în Împărăţia sa, pentru a ne bucura din nou împreună!
Celebrarea înmormântării va avea loc sâmbătă, 7 noiembrie 2020, la ora 9.00, în Capela Cimitirului din Faraoani (Bacău).
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Sr. Irina Giurgică, SFMA
