«Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! (Mt 25,34). Sunt cuvintele pe care şi sr. Agneza Donea, din Congregaţia "Surorile Franciscane Misionare de Assisi", le-a auzit cu siguranţă la 26 noiembrie 2017, în sărbătoarea lui Cristos, Regele Universului, zi în care sora moarte a condus-o înaintea lui Isus, pentru a-l adora, nu o oră, sau două, sau trei, ci pentru totdeauna.
Sr. Agneza Donea s-a născut la Mirceşti în ziua de 14 octombrie 1928. A început noviciatul în familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi la 1 ianuarie 1948. După exact un an, în prima zi a anului 1949, a făcut profesiunea temporară, pe care a fost nevoită să o reînnoiască an de an, cu fidelitate timp de 34 de ani, în anii grei ai comunismului, până în 1983 când, la 11 februarie, a putut spune DA-ul său definitiv lui Cristos, Mirele ei drag, prin profesiunea perpetuă.
După desfiinţarea mănăstirilor, sr. Agneza s-a retras în casa ei părintească de la Mirceşti unde a ales să rămână până în luna martie a acestui an, când boala s-a agravat, imobilizând-o la pat. A fost primită cu multă bucurie de către surorile din comunitatea "Sfânta Rita" din Hălăuceşti şi îngrijită cu multă atenţie şi dăruire până în ultima clipă.
Cu toate ne amintim de ea ca fiind o fire veselă, cu suflet mare, îi plăcea mult să cânte şi să scrie poezii pe care ni le recita ori de câte ori mergeam să o vizităm. Se ruga mult pentru vocaţii şi ne îndemna şi pe noi să ne rugăm. Tocmai relaţia profundă pe care o avea cu Cristos a ajutat-o să-şi ducă cu răbdare crucea de fiecare zi. Pentru sr Agneza suferinţa a fost "cheie ne-nsemnată, dar de aur / ce-i deschide cu grăbire, sfântul cerului tezaur" aşa cum îi plăcea să spună într-una dintre poeziile sale. Nu s-a plâns niciodată şi nu a pretins nimic. Era bună, răbdătoare şi blândă după cum ne confirmă şi rudele. A trăit mereu la prezenţa lui Dumnezeu considerând anii care treceau unul după altul "...Fugari ca gândul / iar a timpului grăbire / o-nţeleaptă chibzuire / că te-apropii de mormânt".
Ca program de viaţă îşi propusese "să petreacă cu iubire clipele ce i-au rămas" şi să caute mereu să privească la Cristos, fără a număra momentele de suferinţă căci era ferm convinsă că Isus "le-nsemna în inima sa preasfântă". Când crucea devenea greu de purtat, începea să-i ceară ajutor lui Isus tot prin intermediul poeziei: "Ajută-mă, o, bun Stăpâne, / Să-mi duc crucea ca şi tine / spre-nălţimea culmilor", căci spunea: "Isuse, când ducem crucea împreună, nu mai este grea de dus".
În ultima perioadă, nemaiputând vorbi, privea în ochi pe oricine venea să o viziteze şi cu mâna ei tremurândă, apuca mâna celuilalt şi i-o săruta ca semn de recunoştinţă, iar dacă vedea o cruce cerea să o sărute. Nu deschidea gura ca să primească mâncarea până când sora care i-o aducea nu mulţumea lui Dumnezeu pentru "pâinea cea de toate zilele"...
Deşi tăcerea ei în ultimele luni a fost lungă şi profundă, glasul rugăciunii ei pentru întreaga omenire acum are puterea de a străbate şi cerul:
"Doamne, Tu, Stăpân al firii / dă putere omenirii / ca în drum spre Infinit / Inima să-şi alipească / de inima-ţi părintească / dorind raiul nesfârşit.
Îi suntem recunoscătoare lui Dumnezeu pentru darul sorei Agneza, pentru că prin ea ne-a învăţat cum să iubim viaţa şi pe Creatorul ei, cum să cântăm şi să zâmbim chiar şi atunci când suferinţa ne apasă, cum să ne încredinţăm viaţa, printr-o credinţă puternică, în mâinile Tatălui milostiv care ne aşteaptă în împărăţia sa veşnică.
Liturghia înmormântării va avea loc în ziua de joi, 30 noiembrie 2017, la ora 10.00, în biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Mirceşti.
Sr. Irina Giurgică
