Sâmbătă, 12 august 2017, a trecut la Domnul sora Jozefa Varvara Erdeş, din Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste".
S-a născut la 5 septembrie 1923 într-o familie numeroasă din Butea, fiind al cincilea copil din cei paisprezece. Încă din tinereţe simte chemarea la viaţa consacrată, chemare care o face să părăsească Moldova pentru a merge la Beiuş unde intră ca aspirantă în Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste". De la Beiuş ajunge la Bucureşti unde surorile aveau Spitalul "Asumpţiunii" (azi spitalul "Theodor Burghelea") şi lucrează acolo până la începerea noviciatului, când se reîntoarce la Beiuş. După câteva luni de noviciat, în anul 1948 congregaţia fiind de origine franceză este interzisă, iar surorile franceze expulzate. După plecarea din ţară a surorilor de origine franceză, surorile românce care aveau voturi au continuat să trăiască în clandestinitate, iar novicele, postulantele şi aspirantele au fost trimise în familie. Sora Jozefa continuă să lucreze la Spitalul "T. Burghelea" şi ţine legătura cu surorile cu dorinţa aprinsă de a-şi urma chemarea.
În anul 1957 este închisă sub acuzaţia că a ajutat un preot greco-catolic să celebreze sfânta Liturghie în cabinetul dânsei, fiind asistentă şefă. După şase ani de detenţie în diferite închisori este obligată la încă doi ani de domiciliu forţat în Bărăgan. După cei opt ani i se permite să se întoarcă în Bucureşti cu condiţia să nu spună nimănui că a fost închisă. Continuă să fie supravegheată de securitate şi este dificil să ţină legătura cu surorile, dar nu se descurajează. Se angajează ca asistentă medicală în alt spital, face liceul la seral şi perseverează pe drumul ei.
După 32 de ani de la intrarea în noviciat, la 15 august 1980, face primele voturi în clandestinitate în apartamentul în care locuiau trei surori oblate asumpţioniste, în cartierul Berceni din Bucureşti. Reuşeşte să-şi cumpere o locuinţă aproape de blocul în care locuiau surorile şi continuă formarea şi viaţa religioasă în clandestinitate.
După ce s-a pensionat de la spital în anul 1984 începe să formeze tinere aspirante la viaţa religioasă. Se întâlnesc regulat în apartamentul sorei Jozefa de la Bucureşti, apoi în căsuţa de pe str. Progresului din Bacău, numită "castel", pentru a nu fi depistate de securitate. Apoi, când numărul tinerelor a crescut, întâlnirile au continuat în casa decanală de la Bacău, sub protecţia părintelui decan Ştefan Erdeş, fratele sorei Jozefa. Primele patru tinere surori care au fost formate de sora Jozefa în clandestinitate au depus primele voturi în 1989 în casa decanală de la Bacău cu uşile închise şi obloanele lăsate.
După construcţia mănăstirii "Sfânta Monica" din Izvoare, sora Jozefa a continuat să fie superioara casei şi maestră de novice până în 1997. Apoi s-a întors la Bucureşti unde a continuat să viziteze persoane în vârstă. În ultimii ani ai vieţii a făcut parte din comunitatea din Bucureşti. Domnul a chemat-o la sine la 12 august 2017.
Mulţumim Domnului pentru curajul şi mărturia ei de viaţă. În ciuda închisorii şi a persecuţiei, ea nu a lăsat să se stingă focul iubirii din inima sa şi la insuflat multora dintre noi. Avea o iubire profundă faţă de Domnul nostru Isus Cristos şi de Mama sa, sfânta Fecioară Maria. Dumnezeu să o primească în lăcaşurile veşnice unde îşi dorea din inimă să se întâlnească cu fondatorii noştri faţă de care avea o veneraţie profundă.
Înmormântarea va avea loc luni, 14 august 2017, la ora 10, la biserica "sf. Francisc din Assisi" din Izvoare.
Odihneşte-te în pace, sora Jozefa!
Sr. Viorica Bereş, OA
