În ziua de Paşti, a anului 2011, a fost chemată la Domnul sora Elena Doboş. Sora s-a născut la 4 iulie 1919, în satul Izvoare (pe atunci Sturza), com. Răchiteni, jud. Iaşi.
Era fiica primarului de atunci, Mihai Doboş. Iniţial, în tinereţe a fost postulantă în Congregaţia Notre Dame de Sion, fiind primită, în anul 1936, în comunitatea de la Bucureşti. Înainte de război pleacă la Roma, unde, la 11 februarie 1942, a depus primele voturi. Perioada războiului o prinde în Franţa, la Paris, şi astfel scapă de interdicţia pe care au primit-o surorile din România.
Mai apoi, împreună cu un mare număr de surori, formează o altă ramură a congregaţiei Notre Dame de Sion, numită Ancillae Christi. Această nouă ramură dorea să trăiască viaţa călugărească, dar nu în comunitate, ci în particular, în lume. Aşa se face că, împreună cu alte două surori, ia calea Ţării Sfinte, unde ajunge în anul 1958. Ajunsă aici rămâne doi ani în chibuţul Ginosar, pentru a învăţa limba ebraică. Apoi se stabileşte în Tel Aviv, unde lucrează în diferite familii de evrei, dar trăindu-şi vocaţia ei religioasă cu mare generozitate. Mulţi ani este responsabila capelei Saint Jaqcues, capela comunităţii de limbă ebraică din Tel Aviv.
Până în 1995 a fost singura persoană de legătură între muncitorii români şi preoţii din Tel Aviv. În anul 1995, când muncitorii români erau în număr mare în Israel, sora Elena avut iniţiativa de a lua legătura cu Episcopia de Iaşi pentru a fi trimis un preot pentru această comunitate.
În anul 2006, la vârsta de 85 de ani, se retrage într-un cămin de bătrâni, la Ierusalim.
Cu simplitatea dar şi cu bunătatea ei, cu tăcerea dar şi cu zâmbetul ei, a cucerit atâtea inimi, fie de români, fie de evrei, fie de bolnavi, fie de copii, fie de străini. Dacă pentru ea Izvoarele e doar un sat oarecare, din care a plecat cu mult timp în urmă, Haifa, Tel Aviv, Beer Sheva sau Ierusalim erau totul pentru ea.
Aproape 20 de ani a îngrijit un tânăr evreu imobilizat la pat. Acesta a scris o carte interesantă. În această carte nu pomeneşti niciodată de părinţii săi, însă de nenumărate ori pomeneşte de "Ilana", cum îi spunea el. În această carte, tânărul afirmă: "Dacă toţi oamenii ar fi ca Ilana, oare cum ar arăta omenirea? Cred c-ar fi un paradis".
Înmormântarea va fi vineri, 30 aprilie 2011, în cimitirul mănăstirii de la Ein Karem.
Dumnezeu să o răsplătească pentru tot binele pe care l-a făcut şi să o primească în rândul aleşilor săi!
Pr. Iosif Dorcu
