După zeci de ani de slujire în cadrul Congregaţiei "Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe", sr Ana Racoş a trecut la cele veşnice duminică, 25 octombrie 2015, în jurul orei 1:30, la vârsta de 92 de ani.
Sr. Ana s-a născut la Oneşti, la 15 iulie 1923, fiind al treilea copil dintre cei cinci ai soţilor Andrei şi Aniţa. Părinţii ei au încercat să-i insufle credinţa în Domnul, credinţă ce o va conduce să se dăruiască total iubirii Domnului. Viaţa sa a fost caracterizată de slujire şi dăruire, lucrând printre bolnavi, în secţia de chirurgie a Spitalului Municipal din Oneşti. După 20 ani de muncă în spital, iese la pensie, ducând o viaţă retrasă în rugăciune, nutrind mereu dorinţa de a se consacra Domnului.
În anul 1992 intră în mănăstirea din Oituz în Congregaţia "Surorile Benedectine ale Divinei Providenţe", fiind cea mai înaintată în vârstă, dar şi cea mai decisă de a-l urma pe Cristos. În anul 1995 face prima profesiune călugărească, iar în anul 1999 va spune "DA"-ul său mult aşteptat prin profesiunea pe viaţă: "Iată-mă, Doamne, vreau să fiu cu totul a ta".
În Orfelinatul din Oituz a încercat, prin slujirea ei, mai exact prin rugăciune şi prin devotamentul faţă de copii, să lase un frumos exemplu de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Seninătatea şi spiritul de acceptare a limitelor sale a răspândit în comunitate şi printre copii spiritul de bucurie.
Când forţele au părăsit-o, singurul lucru ce îl mai putea face era să recite rugăciunea sfântului Rozariu. Sora Ana avea o iubire deosebită către sfânta Fecioară Maria, căreia îi vorbea adesea despre copii. Copiii găseau mereu la dânsa un zâmbet, chiar şi în momentele de suferinţă.
Domnul nu putea să-i facă un dar mai frumos decât să o cheme la sine chiar în luna dedicată sfântului Rozariu, în ziua de 25 octombrie 2015, pentru a se bucura de prezenţa sa iubitoare şi pentru a o răsplăti pentru fidelitate sa.
Celebrarea înmormântării va avea loc la 27 octombrie 2015, în biserica "Sfânta Treime" din Oituz, la ora 10:00, fiind înconjurată de cei care au însoţit-o în călătoria sa pe acest pământ, siguri fiind că misiunea ei de bunică a copiilor nevoiaşi va continua şi din cer.
"Îndurările Domnului le voi cânta, cu gura mea voi face cunoscută din generaţie în generaţie fidelitatea ta" (Ps 89,2)
Sr. Tereza Medveş
