Sâmbătă, 24 septembrie, capitulul general al "mănăstirii wi-fi"
A ne ruga fără încetare
de Valentina Angelucci
"Timpurile dedicate pentru a sta cu Dumnezeu reînsufleţesc credinţa, care ne ajută în concreteţea trăirii, iar credinţa, la rândul său, alimentează rugăciunea, fără întrerupere. În această circularitate între credinţă, viaţă şi rugăciune, se menţine aprins acel foc al iubirii creştine pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi" (Francisc, Audienţa generală, 9 iunie 2021). Şi tocmai grija pastorală a succesorului lui Petru, care susţine iniţiativele pe care Duhul le trezeşte, reînnoind primăvara Conciliului al II-lea din Vatican, a dus laicatul să ia asupra sa şi conştiinţa propriei responsabilităţi în rugăciune.
Acesta este spiritul care animă din 2018 mii de persoane care o dată pe an se întâlnesc împreună pentru o zi de rugăciune născută din intuiţia câtorva prietene, unite de dorinţa de a se ruga împreună, şi se bazează pe pilaştrii tradiţionali ai credinţei creştine: ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea, spovada, Euharistia, postul. Împărtăşirea acestei dorinţe pe social network a făcut în aşa fel încât să se descopere ca dorinţă comună a multor persoane în toată Italia: în acest mod s-a născut experienţa primului capitul general al "mănăstirii wi-fi". Dacă în primul an a fost suficient spaţiul acordat de Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", în al doilea an, dată fiind creşterea numărului de prezenţe, ziua s-a desfăşurat în Bazilica "Sfântul Paul din afara zidurilor". De anul trecut se desfăşoară în Bazilica "Sfântul Petru", singura în măsură să găzduiască un număr aşa de mare de prezenţe.
Iubirea faţă de Biserică, dorinţa de a mări focul rugăciunii şi al comuniunii stimulează la o întâlnire deschisă tuturor sensibilităţi diferite ale Bisericii, aşa cum se poate vedea bine din prezenţa preoţilor prezenţi, care provin toţi din diferitele carisme care rodesc în cadrul poporului lui Dumnezeu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, o călugăriţă carmelită din claustrare lansa un strigăt care răsună de atunci în urechile multora: "Am găsit locul meu în Biserică, şi acest loc, Dumnezeul meu, mi l-ai dat tu! În inima Bisericii mama mea, eu voi fi iubirea". Acea iubire, făcută concretă în rugăciune, a făcut din Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe patroana misiunilor. Rugăciunea devine, aşadar, focul de alimentat şi este marea responsabilitate a tuturor celor botezaţi.
Şi participanţii la capitulul general al mănăstirii wi-fi îşi însuşesc instrumentele cele mai mari pe care Biserica, "mare şcoală de rugăciune" (Francisc, 14 aprilie 2021), le-a încredinţat fiilor săi.
După ziua despre rugăciune şi cea despre cuvântul lui Dumnezeu, la 24 septembrie anul acesta, ziua va avea ca temă spovada şi va fi ritmată de diferite cateheze, între care cea a părintelui Maurizio Botta despre păcatul strămoşesc şi cea a lui don Luigi Maria Epicoco despre Spovada: exerciţii de realitate, având intermezzo rugăciunea rozariului şi încheiată de adoraţia euharistică prezidată de monseniorul Pierangelo Pedretti, prelat secretar de la Vicariatul de Roma.
Un "club exclusiv" în care sunt admişi nu numai păcătoşii, această constatare simpatică din care se poate înţelege cum unicul scop este de a împărtăşi dorinţa de a avea tot mai mult spaţii rezervate rugăciunii, nu numai în capitală, ci şi în alte locuri din Italia unde iniţiativa este adesea făcută la fel. O gură de aer proaspăt pentru viaţa spirituală a bărbaţilor şi femeilor care după aceea se pot întoarce revigoraţi în propriile parohii şi în locurile de fraternitate cu entuziasm şi dorinţă de a arăta tuturor că ne-a fost dat un drum spre paradis şi nu trebuie irosit.
Faptul de a se întâlni, în inima Bisericii mamă, pentru a se ruga cu alţi fraţi şi surori devine astfel mărturie preţioasă pentru momentul în care, întorşi la viaţa zilnică, ne putem descoperi fără legături aparente cu persoane care împărtăşesc cu noi aceeaşi speranţă a vieţii veşnice. Şi iată că atunci devine clară legătura "wi-fi" inserată în titlul zilei: uneori legătura nu este evidentă, dar a şti că există fraţi şi surori care se roagă pentru noi şi cu noi, chiar la distanţă, devine bastion de care nu se poate face abstracţie şi indispensabil pentru a trăi ca "sare a pământului" în societatea actuală.
(După L'Osservatore Romano, 20 septembrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
