 |
| Credit: NS Natural Queen / Shutterstock |
Papa Pius al XII-lea a spus: "Devoţiunea faţă de scapularul carmelit a adus în lume o ploaie abundentă de haruri spirituale şi temporale".
În sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, 16 iulie, aici sunt 12 chei pentru a explica scapularul maro şi utilizarea acestuia:
1. Nu este o amuletă.
Scapularul nu este un talisman sau o garanţie automată a mântuirii, nici nu este o dispensă de a trăi cerinţele vieţii creştine. Sfântul Claudiu de la Colombière a spus odată: "Tu mă întrebi: Ce-ar fi dacă aş vrea să mor cu păcatele mele? Eu îţi răspund: Atunci vei muri în păcat, dar nu vei muri cu scapularul tău".
2. Era un articol de îmbrăcăminte.
Cuvântul "scapular" provine din latinescul "scapulae", care înseamnă "umeri", şi a fost iniţial un articol de îmbrăcăminte suprapus purtat peste umeri de călugări la lucru. Carmeliţii l-au adoptat ca semn al dedicării speciale faţă de Fecioara Maria, încercând să imite dedicarea ei faţă de Cristos şi faţă de aproapele.
3. Este un dar de la Fecioara Maria.
Conform tradiţiei, scapularul, aşa cum este cunoscut acum, a fost dăruit de însăşi Fecioara Maria Sfântului Simon Stock la 16 iulie 1251. Maria i-a spus: "Trebuie să fie un semn şi un privilegiu pentru tine şi pentru toţi carmeliţii: oricine moare purtând scapularul nu va suferi focul veşnic". Mai târziu, Biserica a extins utilizarea scapularului şi de către laici.
4. Este o haină în miniatură.
Scapularul este ca o haină carmelită în miniatură pe care toţi credincioşii o pot purta ca semn al consacrării lor faţă de Fecioara Maria. Se compune dintr-un şnur care este purtat în jurul gâtului cu două bucăţi mici de pânză maro ataşate. Una este plasată pe piept şi cealaltă pe spate şi este de obicei purtat sub haine.
5. Este o uniformă de serviciu.
Sfântul Alfons Maria de Liguori, învăţător al Bisericii, a spus: "Aşa cum bărbaţii sunt mândri că alţii le poartă uniforma, tot aşa Fecioara Maria, Maica Domnului, este mulţumită când slujitorii ei poarte scapularul ca dovadă că s-au dedicat slujirii ei şi că sunt membri ai familiei Maicii Domnului".
6. Are trei semnificaţii.
Scapularul reprezintă iubirea şi protecţia maternă a Mariei, apartenenţa la Maria şi jugul blând al lui Cristos pe care ea ne ajută să-l purtăm.
7. Este un sacramental.
Scapularul maro este recunoscut de Biserică ca un sacramental - adică un semn care ne ajută să trăim o viaţă sfântă şi să ne sporim devoţiunea. Scapularul nu împărtăşeşte harul aşa cum o fac sacramentele, ci pregăteşte persoana care îl poartă pentru iubirea Domnului şi pentru pocăinţă, dacă este primit cu devotament.
8. Poate fi dat unui necatolic.
Un bărbat pe moarte a fost adus la Spitalul "St. Simon Stock" din New York. O asistentă a observat că purta scapularul maro şi a chemat un preot. În timp ce se făceau rugăciuni asupra lui, bărbatul şi-a recăpătat cunoştinţa şi i-a spus preotului că nu era catolic, ci purta scapularul ca o promisiune făcută prietenilor săi. Preotul l-a întrebat pe bărbat dacă voia să devină catolic, iar, înainte de a muri, bărbatul a primit Botezul şi Ungerea bolnavilor.
9. A fost văzut într-una dintre apariţiile de la Fatima.
Lucia, vizionara Maicii Domnului de Fatima, a relatat că în ultima sa apariţie (octombrie 1917), Maria a apărut cu haina carmelită, scapularul în mână şi a spus că adevăraţii ei copiii îl poartă cu respect. Maria a cerut, de asemenea, ca aceia care se consacră ei să îl poarte ca semn al acestei consacrări.
10. Scapularul a fost descoperit neafectat după înmormântare.
Binecuvântatul Papă Grigore al X-lea a fost înmormântat cu scapularul şi, 600 de ani mai târziu, când mormântul său a fost deschis, obiectul a fost intact. Ceva similar s-a întâmplat cu Sfântul Alfons Maria de Liguori. Sfântul Ioan Bosco şi Sfântul Ioan Paul al II-lea purtau, de asemenea, scapularul, iar Sfântul Petru Claver a oferit scapularul celor pe care i-a convertit.
11. Există o modalitate preferată de a primi scapularul.
Impunerea scapularului ar trebui, de preferinţă, să se facă în comunitate, iar în cadrul ceremoniei ar trebui să fie exprimate în mod clar semnificaţia spirituală şi angajamentul faţă de Sfânta Fecioară. Primul scapular trebuie să fie binecuvântat de un preot şi pus pe credincios în timp ce recită următoarea rugăciune: "Primeşte acest scapular binecuvântat şi cere de la Sfânta Fecioară Maria, prin meritele ei, să îl poţi purta fără nicio pată de păcat şi ca ea să te păzească de orice primejdie şi să te conducă la viaţa veşnică".
12. Numai primul scapular pe care îl primiţi trebuie să fie binecuvântat.
Dacă este binecuvântat primul scapular pe care îl primeşte cineva, nu este nevoie să ceară să fie binecuvântate scapularele primite ulterior. Scapularele care sunt uzate, dacă au fost binecuvântate, nu ar trebui să fie aruncate, ci arse sau îngropate, aşa cum este potrivit pentru sacramentalii.
(După Catholic News Agency, 16 iulie 2024)
Traducere de Ovidiu Bişog
