Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători
Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi (In 1,14), a binevoit să locuiască într-o familie.
Celebrarea Naşterii Domnului ne-a umplut inima de bucurie şi de speranţă, căci am retrăit încă o dată misterul întrupării lui Cristos făcut om, al demnităţii persoanei umane şi rolul fiecărui om în cadrul societăţii umane.
Biserica ne invită astăzi să pătrundem şi în alt mister, în misterul familiei din Nazaret, icoana oricărei familii de pe pământ, în care Dumnezeu şi-a transferat iubirea.
Când ne apropiem de peştera din Betleem îl găsim pe pruncul divin în mijlocul unei familii, lângă o mamă, Maria, care i-a dat viaţă prin lucrarea Duhului Sfânt, şi lângă un tată purtător de grijă, Iosif, cel care i-a conferit legitimitatea ca descendent din casa lui David.
Textele pe care le-am proclamat din cartea profetului Samuel şi din Evanghelia după sfântul Luca ne vorbesc despre darul lui Dumnezeu încredinţat părinţilor: despre copilul Samuel, ca o imagine a lui Mesia, din familia Anei şi a tatălui Elcana şi despre Isus, încredinţat Fecioarei Maria şi dreptului Iosif.
Dumnezeu oferă părinţilor darul vieţii şi tot lor le încredinţează copiii, pentru a-i primi, a-i creşte, a-i educa şi a-i dărui societăţii.
Venind în lume, Isus ne aduce iubirea din sânul Sfintei Treimi şi ne împărtăşeşte tuturor celor care credem în el darul de a ne numi şi de a fi şi noi copii ai lui Dumnezeu.
"Preaiubiţilor, vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, să ne numim copiii lui Dumnezeu şi suntem", ne asigură astăzi în lectura a doua, pe care am ascultat-o, sfântul apostol şi evanghelist Ioan.
Acesta e marele mister pe care ni-l descoperă nouă pruncul divin când vine şi se naşte într-o familie de pe acest pământ, ca un sigiliu ce-l pune pe taina sfântă a familiei, întemeiată de la începutul lumii pentru binecuvântarea omenirii şi pentru destinul ei.
Adevărul, pe care Dumnezeu l-a descoperit oamenilor atunci când a întemeiat familia în paradisul pământesc, a ajuns să fie cunoscut nu numai de către poporul ales, ci şi de celelalte popoare ale istoriei, iar prin trimiterea şi naşterea Fiului său pe pământ într-o familie, adică prin naşterea sa în familia din Nazaret, creştini care au moştenit acest adevăr transmis prin profeţi au înţeles ce înseamnă pentru lume şi istorie copiii şi naşterea lor. Ei au înţeles cu adevărat că cea mai mare binecuvântare pentru o familie şi pentru o mamă sunt copiii, adevărata comoară, mai scumpă şi mai de valoare decât toate bogăţiile pământului. Ne poate ajuta să cunoaştem această valoare a vieţii, pe care Dumnezeu a încredinţat-o familiei chiar şi între popoarele păgâne, următorul exemplu:
Este impresionantă atitudinea unei distinse doamne Cornelia, simbol al demnităţii materne, fiica vestitului Scipio Africanul, învingătorul lui Hanibal, în faţa unei alte doamne foarte bogată din Capua, care a binevoit să o viziteze pe Cornelia. Matroana din Capua se îmbrăcase în hainele cele mai luxoase şi îşi puse la gât, pe braţe şi pe degete cele mai scumpe briliante şi cele mai frumoase diamante, cum obişnuiau să o facă doamnele din societatea înaltă a timpului.
După unele gesturi de bineţe şi discuţii, fireşti în astfel de situaţii, a venit vorba despre bijuteriile pe care le purta şi le etala matroana din Capua. Toate erau strălucitoare şi atrăgătoare. Distinsa Cornelia s-a văzut pentru câteva momente încurcată. Ea nu avea astfel de lucruri şi nu ştia cum să se explice.
La un moment dat îi spuse matroanei venită în vizită: "Trebuie să-ţi mărturisesc că am în casa mea o comoară şi bijuterii mai frumoase. Dacă aştepţi puţin ţi le voi arăta. Mă duc să le caut şi să le aduc".
După câteva momente se întoarse în salonul de primire înconjurată de copiii săi şi-i prezentă pe rând matroanei.
Cornelia i-a strâns pe copilaşi lângă inima ei, iar apoi a spus colegei sale: "Distinsă doamnă, iată bijuteriile mele cele mai scumpe şi preţioase; nu le-aş schimba nici pe tot aurul din lume. Aceşti copii sunt comoara mea".
Ce lecţie de frumuseţe şi de adevărată iubire maternă din istoria omenirii, de la o persoană care nu aparţinea nici măcar poporului ales. Dumnezeu a întemeiat familia pentru toate popoarele, iar prin creştinism, prin Cristos, Fiul său, a ridicat-o la rang de taină, sacrament de mântuire.
Dar ce lecţie de iubire şi mai minunată ne-a oferit şi ne oferă astăzi cea mai curată şi bună mamă pe care a avut-o omenirea şi pe care însuşi Dumnezeu a pregătit-o şi ne-a oferit-o când a hotărât să-l trimită pe Fiul său în lume?
Atunci când păstorii s-au prezentat la ieslea din împrejurimile Betleemului, îndemnaţi de îngerii care le-au ieşit în cale, Maria le-a arătat pruncul, pe care nu de mult îl aduse pe lume, iar ei văzându-l s-au bucurat nespus de mult şi i-au oferit darurile lor simple şi generoase.
Când magii de la răsărit au sosit la Betleem, călăuziţi de o stea, Maria iarăşi le-a prezentat şi arătat pruncul nou născut, iar ei, căzând la pământ, l-au venerat, oferindu-i aur, tămâie şi smirnă şi au vestit tuturor popoarelor din Orient marea minune.
Când s-au împlinit zilele prescrise de legea lui Moise, Iosif şi Maria l-au dus la templu, ca să-l ofere Domnului, iar bătrânul Simeon, fericit că l-a văzut, l-a luat în braţe, prorocind că el va fi lumină spre luminarea neamurilor, dar şi semn care va stârni împotrivire.
Ameninţat de către Irod cu moartea, ei au pornit în ţară străină, până în Egipt, pentru a apăra viaţa fiului lor, Isus (cf. Mt 2,13). După moartea crudului rege Irod, la îndemnul îngerului, s-au întors la Nazaret, unde pruncul creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, sub privirile lor iubitoare.
La Nazaret, Isus rămâne la şcoala celei mai sfinte familii şi era supus lor.
Mama lui, Maria, păstra toate cuvintele, meditându-le în inima ei (cf. Lc 2,19).
Exemplul familiei din Nazaret, în care s-a născut şi a crescut Isus, rămâne pentru orice familie, pentru toţi părinţii şi copiii, cea mai grăitoare lecţie de frumuseţe şi demnitate, cea mai autentică şcoală de iubire şi o adevărată garanţie a binecuvântării societăţii.
La 26 septembrie 2009, papa Benedict al XVI-lea, fiind în vizită pastorală în Cehia, într-o biserică din Praga, Sfânta Maria a Victoriei, a voit să le adreseze tuturor copiilor un apel şi a dorit să le exprime un gând de mare preţuire: "Voi, copii, sunteţi predilecţii pruncului Isus. Imaginea copilului Isus venerat aşa de mult aici în Praga ne duce cu gândul la marele mister al întrupării, la Dumnezeu care s-a făcut om şi a trăit timp de 30 de ani în umila familie din Nazaret, sub grija specială a Mariei şi a lui Iosif.
Imaginea acestui prunc, cu frumuseţea şi delicateţea sa, ne face să ne gândim şi să pătrundem în misterul apropierii lui Dumnezeu şi al iubirii sale.
Înţelegem cât de preţioşi suntem în ochii săi, pentru că tocmai prin el am devenit la rândul nostru fii ai lui Dumnezeu.
În pruncul Isus din Betleem şi cel din Praga contemplăm frumuseţea copilăriei şi predilecţia pe care Isus a manifestat-o faţă de cei mici, aşa cum citim în Evanghelia după sfântul Marcu (cf. Mc 10,13-16).
Şi ce dureros că atâţia copii suferă astăzi şi nu mai sunt iubiţi!
Dragi copii, aş vrea să îndrept spre voi un cuvânt special şi, prin voi, spre părinţii voştri. Voi să fiţi şi să rămâneţi prietenii lui Isus, voi să alergaţi mereu cu încredere şi multă bucurie la el. El vă primeşte şi vă ascultă. Rugaţi-vă pentru voi înşivă, pentru părinţii voştri, pentru educatorii voştri, pentru prietenii voştri, şi chiar şi pentru mine". Aşa se încheia apelul Sfântului Părinte către copii, tineri şi părinţi de lângă imaginea vestitului Prunc din Praga.
Dragi părinţi, dragi copii, de aici, din catedrala din Iaşi, în ziua Sfintei Familii din Nazaret, îndrept cu bucurie spre voi toţi, care sunteţi în comuniune cu noi prin postul Radio Iaşi, spre voi, familii creştine, spre voi, părinţi şi spre voi, dragi copii, prieteni ai lui Isus, un gând sfânt şi un îndemn de suflet:
Înaintea sărbătorii Crăciunului din anul acesta, am dorit şi stabilit, în sintonie cu coordonatorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiilor şi a Laicilor şi cu rectorul sanctuarului din Cacica, să invit toţi părinţii (taţi şi mame) ca şi pe toţi copiii şi tinerii plecaţi departe de familii la şcoală sau la muncă să se întoarcă acasă, pentru a retrăi împreună Crăciunul, pentru a simţi şi mai mult farmecul plăcut al iubirii şi al comuniunii, ce se revarsă din plin peste familii din casa şi familia din Nazaret în care a coborât şi a locuit Pruncul divin. O repet şi acum prin intermediul Radioului Iaşi: întoarceţi-vă cu drag acasă. Când într-o familie se naşte un copil, când un copil ori un tânăr se întorc în familie, când părinţii vin în familie, când se apropie de cei dragi, coboară în acea casă o cerească binecuvântare, coboară Dumnezeu cu darurile şi iubirea sa, coboară cerul însuşi.
Cu aceste sentimente, cu această bucurie şi speranţă în suflet vă repet din inimă o reînnoită chemare: Voi, familii creştine, fiţi motiv de bucurie şi izvor de viaţă pentru lume, cum a fost familia din Nazaret. Voi, copii, fiţi bucurie pentru părinţii voştri, cum a fost pruncul divin, şi speranţă pentru tot pământul. Voi, dragi părinţi, taţi şi mame, bucuraţi-vă în familiile voastre împreună cu copii voştri, speranţa şi viitorul Bisericii şi a societăţii întregi. Tuturor, binecuvântare şi pace" Amin.
