Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Evanghelia pe care am proclamat-o şi am ascultat-o acum, în cadrul acestei Sfinte Liturghii, descrie întâlnirea lui Isus Cristos cu doi dintre primii viitorii săi ucenici. Are loc o întâlnire, un dialog şi o chemare.
Ioan, e vorba de Ioan Botezătorul, împreună cu doi dintre ucenicii săi, urmărindu-l cu privirea pe Isus, care trecea pe lângă ei, cu spiritul său de credinţă şi de observaţie, le atrage atenţia ucenicilor săi, spunându-le: "Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu". Cei doi discipoli, atenţionaţi de maestrul lor, s-au apropiat şi mai mult de el, ca să-l audă vorbind şi să-i înţeleagă cuvântul. Iar el, văzând că-l urmează, s-a întors spre ei, spunându-le: "Ce căutaţi?". Surprinşi de întrebarea adresată chiar lor de Isus, cei doi ucenici prind curaj şi îi spun: "Rabbi", adică Învăţătorule, "unde locuieşti?". Cunoscând că ei sunt dornici să audă mai multe de la el, le-a zis: "Veniţi şi vedeţi!". Iar ei, notează evanghelistul, "au venit şi au văzut şi au rămas la el în ziua aceea". A avut loc un dialog, o întâlnire, o împărtăşire.
Surprinşi de acel dialog avut cu el, de cele auzite, cei doi au alergat să spună şi altora bucuria întâlnirii cu Învăţătorul. Unul dintre ei era Andrei, care întâlnindu-l pe fratele său, Simon, i-a spus: "L-am găsit pe Mesia!" şi l-a condus la Isus. Iar Isus, după ce l-a întâlnit, schimbându-i numele, l-a invitat să fie pescar de oameni.
Venirea lui Isus pe pământ, naşterea lui între oameni şi ieşirea lui în mijlocul mulţimii, reprezintă, de fapt, un mare adevăr. El vrea să se apropie de oameni, să le vorbească, să-i asculte, să-i strângă în jurul său, să-i facă mesagerii săi şi să le împartă adevărata dragoste cu care să se îndrepte spre ceilalţi.
Un lucru asemănător îl întâlnim şi în prima lectură din duminica de astăzi, care ne prezintă chemarea lui Samuel. Tânărul Samuel fiind în templu, noaptea aude un glas: "Samuel, Samuel!". Crezând că este Eli, preotul acelui templu, s-a dus să-l întrebe: "M-ai chemat? Iată-mă!". Eli îi spune că nu l-a chemat şi el se întoarce. Dar aude încă o dată, şi încă o dată, de trei ori acea chemare: "Samuel, Samuel!". Întorcându-se la Eli şi spunându-i acest lucru, Eli înţelege că aici are loc un lucru extraordinar: Dumnezeu vorbeşte cu Samuel, intră în dialog cu el. Iar Samuel, înţelegând acest lucru, după cum i-a spus Eli, când l-a mai auzit pe Dumnezeu chemându-l, i-a spus: "Iată-mă, Doamne, vorbeşte, căci slujitorul tău ascultă!". Un dialog, un dialog între Dumnezeu şi om. Dumnezeu îl caută pe om, Dumnezeu vrea să-l aibă colaborator pe om.
Parcurgând tot Vechiul Testament, constatăm un continuu dialog între Dumnezeu şi poporul său. Căci, încă de la început, aceasta a fost modalitatea lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii pe care i-a creat. El a vorbit neîncetat prin profeţii săi, pomenind poporului ales cuvintele sale, în diferite moduri şi timpuri, până când a sosit timpul să le vorbească oamenilor chiar Fiul său, după cum relatează autorul Scrisorii către Evrei, capitolul 1, versetul 14.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Dacă Dumnezeu l-a plămădit şi l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa, omul, făptura desăvârşită a creaţiei, nu putea şi nu trebuie să rămână departe de el, în izolare. Inima omului se umple de fericire, caută şi numai dacă ascultă glasul şi chemarea celui care l-a chemat, atunci el se simte fericit şi realizat şi se îndreaptă spre alţii cu aceeaşi iubire.
Isus, Fiul lui Dumnezeu, luând asupra sa firea omului, intră direct în dialog cu el pentru a-i face cunoscută iubirea Tatălui, care nu poate să-l uite niciodată pe om, nu-l lasă deoparte, căruia îi comunică neîncetat voinţa şi cuvântul său.
Ascultând astăzi cuvântul Domnului, descoperim, încă o dată, că Dumnezeu ni se revelează, ni se împărtăşeşte, într-un chip deosebit prin Fiul său.
Sfântul Părinte, papa Francisc, convins de acest lucru, nu încetează să ne vorbească şi să ni-l facă cunoscut pe Dumnezeu, care ne comunică neîncetat cuvintele şi învăţătura sa şi doreşte să ne împartă iubirea sa, aşa cum a făcut-o când era el pe pământ şi nu a încetat să o facă niciodată. Tocmai în această lumină, papa îndreaptă spre noi apelul său prin care doreşte să ne convingă cât de reală şi necesară este cultura întâlnirii. Prin ea ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu, cel care este comunicarea însăşi şi care ne cheamă să avem şi noi aceeaşi disponibilitate. Să-i răspundem lui şi să intrăm în legătură cu ceilalţi oameni.
Mesajul evangheliei de astăzi ne ajută să pătrundem mai mult în acest mister, pe care Biserica ni-l propune astăzi, invitându-ne să celebrăm Ziua Mondială a Emigrantului şi Refugiatului, în lumina şi spiritul învăţăturii lui Cristos, care a introdus în lume logica întâlnirii, a dialogului, a comuniunii, stabilind şi consfinţind idealul iubirii şi al fraternităţii creştine. Nimeni nu poate să spună că-l iubeşte pe Dumnezeu, pe care nu-l vede, dacă nu-l iubeşte pe om, pe aproapele său, pe care îl vede, ne avertizează pe drept cuvânt sfântul Ioan în prima sa scrisoare despre adevărata iubire.
La Dumnezeu nu se merge de unul singur, ci împreună cu ceilalţi fraţi ai noştri, cu care împărţim condiţia de fii ai aceluiaşi Părinte, cu cei care au nevoie de iubirea noastră.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Dumnezeu se îndreaptă spre fiecare om cu iubirea sa veşnică, îl cheamă pe fiecare pe nume, aşa cum l-a chemat pe Samuel, pe Andrei sau Petru, şi vrea să împartă fiecăruia iubirea, cuvântul şi darurile sale. El este bogat în milostivire şi plin de iubire nemărginită. El îi invită pe toţi în casa sa ca să le arate nu numai unde locuieşte, dar să-i şi înveţe. Îi iubeşte şi-i umple cu dragostea sa dumnezeiască.
În această duminică, ziua Domnului şi Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, Isus ne dă întâlnire, ne adresează cuvântul său plin de iubire, ne asigură de preţuirea sa pe care o are pentru noi. Dar, tot în această zi, el ne adresează o invitaţie specială, de a nu-i uita niciodată pe fraţii noştri care au nevoie de dragostea şi grija noastră frăţească, mai ales de cei care se află în migraţie sau în refugiu.
Cunoscând iubirea lui Isus pentru orice persoană, mai ales pentru cei în suferinţă, papa Francisc în mesajul său pe care ni-l transmite în această duminică, în această zi, ne cheamă să ne apropiem de Isus însuşi, să-l descoperim, şi astfel, cu el, să-i întâlnim pe ceilalţi, plecaţi din ţările şi casele lor, pentru a alege un loc în care să se simtă cu adevărat că sunt fraţi cu ceilalţi sau să experimenteze solidaritatea creştină. El ne face să înţelegem că fiecare străin care bate la uşa noastră, este de fapt o ocazie de întâlnire cu Isus Cristos, care se identifică cu străinul primit sau refuzat din orice epocă. Nu trebuie să uităm că, întâlnind un emigrant sau un refugiat, îl întâlnim pe însuşi Isus bătând la uşa casei noastre, adică la uşa sufletului nostru, vrea să intre în dialog cu noi.
Tot în mesajul din anul acesta, papa Francisc vrea să ne convingă că răspunsul nostru comun se poate realiza în aceste patru verbe, aşa le scrie Sfântul Părinte în mesajul său: a primi, a proteja, a promova şi a integra. Cu alte cuvinte, ceea ce Isus le spunea ucenicilor din evanghelia de astăzi, "Veniţi şi vedeţi!", noi trebuie să facem acelaşi gest cu cei pe care noi îi cunoaştem ca fraţii noştri. Şi noi, cu aceeaşi iubire şi sfânt interes trebuie să ne adresăm celor care ajung la noi, celor lipsiţi şi greu încercaţi, care caută un cuvânt de mângâiere şi încurajare, o invitaţie plină de dragoste.
Veniţi fraţilor, veniţi dragi emigranţi şi refugiaţi, dragi fraţi şi surori în căutarea unei vieţi mai bune pentru voi şi copiii voştri, veniţi şi opriţi-vă în casele noastre, veniţi şi vedeţi iubirea noastră, iubire de adevăraţi ucenici ai Domnului. E iubirea lui Isus însuşi, care ne vrea pe toţi în casa sa, care vrea să ne împărtăşească cuvintele sale şi dragostea sa şi care vrea să o continue prin noi, cei de azi, primindu-i şi noi în casa noastră, unde să le arătăm iubirea şi solidaritatea noastră creştină.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
E bine ca în această duminică, intrând în dialog cu Isus, cu Dumnezeu, care ne caută, să ne întoarcem acasă cu o hotărâre sfântă şi cu cea mai frumoasă dovadă de dragoste adresată celorlalţi, fraţilor noştri, dornici şi ei de a asculta cuvântul său şi care se află în nevoie şi suferinţă. Şi noi trebuie să spunem ca Isus: "Veniţi şi vedeţi!", veniţi şi voi în casa mea, în casa noastră, voi sunteţi fraţii şi surorile noastre. Atunci, pe pământ, va fi o adevărată armonie în sufletele şi în casele atâtor emigranţi şi refugiaţi, şi ei vor fi alinaţi în suferinţele şi lacrimile lor. Atunci vom arăta că l-am întâlnit pe Dumnezeu care ne iubeşte şi îl întâlnim mereu pe el în fraţii noştri, în cei ce suferă, în cei ce sunt în emigraţie sau refugiu. Lor să le deschidem uşa inimii noastre şi a sufletului nostru, pentru ca să-i primim iubindu-i, căutându-i, ajutându-i, ca şi ei să simtă că Dumnezeu îi caută, îi însoţeşte şi doreşte să fie şi ei fii ai aceluiaşi Părinte ceresc. Nu vor mai fi lacrimi, nici suferinţe, dacă noi vom fi cu adevărat cei ce îl descoperim pe Isus în fraţii noştri, ascultându-le cuvântul, ascultându-l pe Isus. Aşa să fie. Amin.
