Tuta

Prezentare

(Lumina creştinului, mai 2003, p. 11)

Tuta este un sat din comuna Târgu Trotuş, judeţul Bacău, situat pe terasa superioară din partea dreaptă a râului Trotuş, la o depărtare de 6 km vest de municipiul Oneşti, pe drumul judeţean nr. 128, Oneşti - Pârgăreşti - Târgu Ocna.

Satul s-a format la începutul secolului al XVIII-lea, pe o moşie bisericească, din locuitorii veniţi din localităţile vecine: Stăneşti şi Măneşti, dispărute la sfârşitul secolului al XVII-lea, Grozeşti (azi Oituz), Bahna, Târgu Trotuş, Bogdăneşti, Filipeşti şi din unele localităţi secuieşti din actualele judeţe Harghita şi Covasna.

Din statisticile vechi ale Parohiei Grozeşti (Oituz) ca filială a parohiei, rezultă că satul a avut un nume unguresc "Dioszeg" şi după aproape 80 de ani de la aşezarea primilor locuitori erau circa 50 de familii de catolici cu circa 180 de suflete, fără biserică, buni gospodari şi toţi erau catolici.

Catolicii au fost semnalaţi pentru prima dată de "Schematismul misiunii 1850" sub formă de "Dioszeg" cu un total de 246 de credincioşi, fără lăcaş de cult. Merită semnalat faptul că numărul credincioşilor de atunci era destul de mare comparativ cu alte aşezări. Cu toate acestea, n-a avut lăcaş de cult fiind aproape de biserica din Târgu-Trotuş şi de biserica ciuntită din cartierul Buhoci-Oneşti, pe care credincioşii din această aşezare o frecventau des.

În anul 1864 după ce toţi locuitorii satului au fost împroprietăriţi cu pământ de pe moşia boierească din jurul localităţii, au început să construiască sub conducerea preotului paroh de Trotuş, Domenic Della Posta prima biserică din lemn, având lungime de 13 m, lăţime de 6 m şi înălţime de 3 m, pe locul actualei casei parohiale. Biserica a fost terminată şi sfinţită în vara anului 1866 de către episcopul vizitator apostolic al Moldovei, Iosif Salandari.

În perioada anilor 1925-1933 s-a construit actuala biserică din piatră şi cărămidă având ca hram "Regina Sfântului Rozariu". Ctitorul şi conducătorul pentru construirea bisericii a fost preotul Gheorghe Lenghen, OFMConv. (1891-1946), fiul satului, care a reuşit să o termine cu ajutorul contribuţiei şi muncii fizice a credincioşilor şi din ofranda primită din multe sate catolice din sud-vestul Moldovei. La 10 mai 1934, biserica a fost sfinţită de PS Mihai Robu. Ca urmare a creşterii numărului de credincioşi (de două-trei ori mai mulţi faţă de 1934, a fost nevoie de lărgirea Bisericii, mărirea locului corului, picturi şi întreţinerea exterioară, iar la intrare s-a construit o grotă.

Satul Tuta de la formare şi până în anul 1814 a fost filială a Parohiei Grozeşti (Oituz), iar până în anul 1987 a fost filială a Parohiei Târgu Trotuş. Centrul parohial în Tuta se formează la 20 aprilie 1987 prin dezmembrarea de la Parohia Târgu-Trotuş prin decretul episcopal nr. 276. Casa parohială s-a construit în perioada anilor 1982-1984 de pr. Mihai Măcincă.

Parohia catolică Tuta de la formare şi până azi a fost păstorită de preoţii: Anton Encuţ (1987-1988), Anton Budău (1988-1998) iar din 1999 de pr. Mihai Cătău.

În ultimii trei ani s-au construit trei grote mai mici în sat, un prezbiter în faţa altarului bisericii, o nouă sacristie, iar în localitate, la fiecare intersecţie de drumuri, s-au instalat cruci şi statui. În cursul anului 2000 s-a instalat Calea crucii pe o distanţă de 1,5 km pe uliţa Heţaş cu cele 14 staţiuni, iar pe vârful dealului Heţaş, punctul cel mai înalt, unde se termină şi Calea crucii, s-a instalat o cruce de 7-8 m, care este iluminată pe timp de noapte.

La sfârşitul anului 2002, în Tuta, erau 650 de familii catolice cu peste 2450 de suflete. În cursul anului au fost botezaţi 30 de copii, 38 au primit prima sfântă Împărtăşanie, s-au oficiat 15 căsătorii, s-au celebrat 16 înmormântări.

Col. (r) Gheorghe Ianău