Huşi

Prezentare

(Lumina creştinului, ianuarie 2004, p. 11)

Poziţionat la 90 km sud-est de municipiul Iaşi, oraşul Huşi are prima atestare documentară la 17 decembrie 1487, când Ştefan cel Mare a înnoptat în târgul Huschy. Prezenţa catolicilor în localitate este atestată încă din secolul al XVI-lea.

Prezenţa catolicilor în Huşi este semnalată pentru prima dată în anul 1571, când misionarul Gheorghe Vasari îl informa pe nunţiul papal din Varşovia despre "convertirea de la husitism a catolicilor din Huşi...". Această informaţie ne determină să presupunem că în târg existase o comunitate catolică, din care mai mulţi membrii au aderat la husitism, cuvânt de la care se pare că provine numele localităţii. Câţiva ani mai târziu, în 1599, episcopul Bernardin Quirini menţionează că în Huşi erau aproape 450 de catolici, care aveau o biserică de lemn. Relatările misionarilor din secolele XVII-XIX fac multiple referinţe la catolicii de acolo, la preoţii care se dedicau păstoririi lor şi la bisericile în care se adunau.

La jumătatea secolului al XVIII-lea asistăm la separarea târgului Huşi în două comunităţi distincte: Corni - vechea vatră a localităţii, şi Huşi - în partea sudică a acesteia. Relatarea părintelui Ioan Dejoannis, din 9 aprilie 1762, prezintă clar situaţia catolicilor din zonă: existau două comunităţi catolice şi trei biserici, atestate şi de unele documente posterioare. Cea mai veche era în Corni şi era dedicată Naşterii Sfintei Fecioare Maria, în târg era una închinată Sfintei Cruci, iar în pădurea de la marginea localităţii era o bisericuţă cu hramul "Sfântul Anton de Padova", lângă care era şi reşedinţa misionarului.

Comunitatea catolică din Corni are o istorie mai îndelungată, având prima biserică în partea de nord-est a satului actual, pe locul numit "Benţa". Amplasarea bisericii pe locul actual datează de la începutul secolului al XIX-lea, mai precis din anul 1805, când s-a construit o biserică din cărămidă şi acoperită cu draniţă. Aceasta a fost reclădită şi mărită în anul 1840, în timpul parohului Anton de Stefano. Datorită creşterii numărului credincioşilor, în anii 1898-1904 biserica a fost mărită şi consolidată. Următoarea restaurare s-a realizat în anul 1932, când pe cele două sacristii s-au construit turnuleţe şi s-a înălţat turnul de pe clopotniţă. Acesta n-a rezistat la cutremurul din 10 noiembrie 1940, s-a prăbuşit peste biserică şi a avariat-o. Astfel, biserica a necesitat reparaţii capitale. Lângă acest lăcaş de cult s-a ridicat, în anii 1991-1995, o clădire destinată Noviciatului Seminarului Franciscan.

Deşi în Huşi erau două comunităţi catolice, autorităţile publice nu au permis să existe şi două cimitire, decât după anul 1800. În cimitirul catolic a fost construită o bisericuţă închinată Sfintei Cruci, ce a fost mistuită de incendiul din anul 1796. Întrucât, în ciuda nenumăratelor insistenţe de a reconstrui acest lăcaş de cult, terenul a rămas pustiu, după Primul Război Mondial părintele Ulderic Cipolloni a construit acolo un orfelinat pentru băieţi şi o mănăstire pentru Surorile Franciscane "Del Giglio". Acestea au adunat fonduri şi, în anii 1931-1938, au construit lângă mănăstirea lor o biserică în cinstea sfântului Anton de Padova. Ea a fost afectată de cutremurele din anii 1940, 1977 şi 1986, necesitând diverse reparaţii. Datorită migrării locuitorilor din Corni spre centru, în anul 1986, comunitatea catolică din oraş a fost organizată în parohie de sine stătătoare, ceea ce a permis să se refacă biserica avariată şi să fie mărită, fiind terminată în anul 1990.

Actualmente, în Huşi există două parohii cu un total de 2.262 de familii şi 6.620 de credincioşi. În anul 2002, în Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria", condusă de pr. Andrei Ficău, s-au consemnat 31 de botezuri, 20 de căsătorii şi 42 de înmormântări; în timp ce în Parohia "Sfântul Anton de Padova", coordonată de pr. Andrei Ciobănică, în anul 2003 s-au înregistrat 25 de botezuri, 10 cununii şi 38 de înmormântări.

Pr. Alois Moraru