Butea

Prezentare

(Lumina creştinului, octombrie 1991, p. 5)

Călătorul care trece cu trenul pe calea ferată de la Roman spre Paşcani, sau cu maşina, - de la Roman spre Iaşi, aruncându-şi privirea spre dreapta, nu poate să nu observe existenţa unui turn situat pe un vârf de deal, străjuind asupra împrejurimilor. Acest turn indică prezenţa Bisericii romano-catolice din Butea, judeţul Iaşi. Este o aşezare atestată documentar în anul 1803. În statisticile şi evidenţele catolice, satul n-a purtat numele Butea, decât numai după anul 1900. Avea numele de Miclăuşeni, probabil din respect faţă de proprietarul locului, familia prinţului Sturza, care era socotit un mare binefăcător al catolicilor.

Catolicii de aici fac parte din gruparea satelor care s-au format pe stânga Siretului din fostul judeţ Roman, după începutul secolului al XIX-lea, cu băjenari din Adjudeni şi Tămăşeni, care-au trecut Siretul şi s-au ascuns apoi din calea mişcărilor de trupe, care treceau pe "drumul mare" şi prădau totul pe timpul tulburărilor politice din ţară, în anii 1682-1750. Schematismul Misiunii (1856) spune că Biserica din Miclăuşeni (Butea) a fost construită în anul 1826. Această Biserică a fost refăcută, din cărămidă, în anul 1866 şi-a existat până după începutul perioadei interbelice. Retraşi şi izolaţi pe, şi între cele două coline ale satului, credincioşii din Butea au ştiut să zidească un lăcaş de cult al lor, care să reflecte măreţia şi frumuseţea credinţei lor.

Amplasată pe locul vechii biserici, care la rândul ei, nu era alta decât biserica reparată şi extinsă în anii 1923-1927 a uneia şi mai vechi, noua Biserică din Butea s-a înălţat în vremuri grele de interdicţie - între anii 1977-1980. Lucrările executate în regie proprie au fost coordonate de actualul paroh, pr. Alois Dămoc. Echipa de proiectanţi alcătuită din: arhitect Gheorghe Hereş, inginerii: Carmil Păuleţ şi Ioan Cristea, au riscat foarte mult acceptând să se angajeze la proiectarea acestei biserici şi-au depus mari eforturi până să poată vedea finalizată această lucrare. La construirea bisericii nu s-au folosit mijloace mecanizate, ci doar palmele credincioşilor, care mânuiau lopata, targa şi lopeţile cu beton.

Stilul roman amestecat cu elementele unui stil modern, în care s-a introdus simbolul Sfintei Treimi: trei triunghiuri egale, sau un triunghi echilateral - arată că Biserica este închinată Preasfintei Treimi. În prezent se lucrează la cele 14 staţiuni ale Căii Sfintei Cruci - lucrare care se execută în lemn cu dimensiuni de 1,80x1,70x0,35 m şi va fi amplasată în nava principală a bisericii, căci biserica are două nave laterale şi una centrală. Ca dimensiuni, biserica putea fi cu mult mai mare, dar nu s-a putut realiza acest deziderat în condiţiile acelor ani. Lungimea bisericii este de 46 m (fără a socoti şi sacristia), lăţimea de 21 m, înălţimea interioară de 14 m, iar înălţimea turnului este de 42 m.

Existenţa acestei biserici va vorbi despre credinţa şi sacrificiul credincioşilor din Butea, care prin contribuţia lor bănească şi munca fizică prestată, au înălţat acest sfânt lăcaş spre slava Preasfintei Treimi. În decembrie 1990 erau la Butea:998 familii, 3552 credincioşi. În cursul anului 1990 au fost: 49 botezuri, 30 cununii,41 înmormântări.

Pr. Alois Dămoc

* * *

(Lumina creştinului, iunie 2000, p. 11)

În ziua de 18 iunie 2000, sărbătoarea Sfintei Treimi, hramul Bisericii din Butea, an jubiliar închinat Sfintei Treimi, va fi consacrat altarul şi va fi sfinţită biserica. La sărbătoare sunt invitaţi PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, PS Anton Coşa, mulţi preoţi şi credincioşi. Într-un chip deosebit sunt aşteptaţi preoţii, persoanele consacrate şi toţi cei a căror origine este din această parohie care actualmente are 1.179 de familii cu 3.762 de credincioşi.

Pe o placă de marmură descoperită cu ocazia lucrărilor "de reparaţii" la biserica veche din localitatea Butea, jud. Iaşi, am găsit notate următoarele: "Hoc templum Sanctissimae Trinitati dicatum ab incolis butenensibus aedificatum fuit sub auspiciis et auxiliis Demetrii Matthaei Georgii Sturza A.D. MDCCCLXIIII parocho patre Antonio Carnili Molienensi". (Această biserică închinată Preasfintei Treimi a fost zidită de locuitorii din Butea sub conducerea şi cu ajutorul lui Dumitru Matei Gheorghe Sturza în anul Domnului 1864, paroh fiind părintele Anton Carmil Molienezul).

Biserica din 1864 era zidită din cărămidă în locul şi pe amplasamentul unei alte bisericuţe din lemn. În 1922, devenind neîncăpătoare, pr. dr. Ioan Ferenţ a vrut să construiască o nouă biserică în stil gotic, în formă de cruce având dimensiuni deosebit de mari. A turnat temelia, dar fiindcă această temelie a fost turnată pe locul unde fuseseră morminte la o adâncime de 1,90 m, fără a se ajunge la pământul neumblat, nu a putut asigura rezistenţa necesară unei clădiri monumentale. În noua situaţie, a apelat la soluţia măririi bisericii vechi (1923-1927), temelia turnată rămânând îngropată în pământ.

Având o autorizaţie de reparaţii capitale la biserica veche, la 6 iunie 1977 s-au putut începe lucrările pentru o nouă biserică. Nu a fost deloc uşor! S-au făcut eforturi mari de muncă fizică pentru a ne putea "strecura" şi a da impresia că, de fapt, intenţionăm să facem reparaţiile capitale, conform autorizaţiei, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu şi al credincioşilor din Butea, s-a realizat construirea actualei biserici, finalizându-se la 15 august 1980. Nu s-au folosit mijloace mecanizate, ci palmele credincioşilor care mânuiau lopata, targa şi găleţile cu beton, date din mână-n mână, ca să ajungă la temelia bisericii, la stâlpi, la plafoane şi în vârful turnului.

Echipa de specialişti alcătuită din arhit. Gheorghe Hereş, ing. Carmil Păuleţ şi ing. Ioan Cristea a riscat foarte mult întocmind planurile şi dând soluţii pentru construirea noii biserici.

Lucrarea a fost iniţiată, dirijată şi aprovizionată cu materiale procurate din contribuţia generoasă a credincioşilor de către actualul paroh al acestei comunităţi, preotul Alois Dămoc.

Stilul roman amestecat cu elementele unui stil modern în care s-a introdus simbolul Sfintei Treimi constând din trei triunghiuri egale sau un triunghi echilateral, simbol care începe să apară de la porţile de la intrare şi uşile bisericii şi până la uşile de la sacristie şi elementul de ornamentare al crucii de la altar, arată că întreaga clădire este închinată Sfintei Treimi.

Cele două panouri de sub braţele crucii reprezentând Învierea lui Cristos şi jertfa lui Abraham sunt sculptate în lemn de tei, iar cele 14 staţiuni de la Calea crucii sunt sculptate în lemn de stejar şi de fag de către Valerică Vieriu între anii 1988-1999.

Lungimea bisericii, incluzând turnul şi sacristia, este de 56m, lăţimea de 21m, înălţimea interioară din nava centrală de 14m iar înălţimea turnului de 42m.

Pr. Alois Dămoc

* * *

Sfinţirea capelei şi comemorarea pr. Gheorghe Petz

(Lumina creştinului, ianuarie 2015, p. 11)

Comunitatea catolică din Butea s-a aflat în sărbătoare duminică, 14 decembrie 2014. A fost sfinţită capela mortuară şi s-au celebrat 40 de ani de la moartea părintelui Gheorghe Petz, fost paroh de Butea şi erou al persecuţiei comuniste.

"Evenimentul, a explicat părintele paroh Petru Blaj, a avut loc în duminica a III-a din Advent, Duminica Bucuriei (Gaudete), iar alegerea acestei date nu a fost deloc întâmplătoare. Fiind vorba despre un eveniment religios, sărbătoarea a fost o exprimare plină de bucurie a venirii apropiate a lui Mesia care aduce speranţă credinţei noastre în aşteptarea învierii celor răposaţi, faţă de care avem datoria de a ne ruga şi de a le cinsti memoria cu pietate".

La eveniment au fost prezenţi PS Petru Gherghel, aproape 20 de preoţi din comunităţile vecine sau născuţi în Butea, credincioşii din sat, autorităţile, în frunte cu primarul comunei, arhitectul şi constructorii.

Înainte de începerea sfintei Liturghii, printr-o procesiune solemnă, s-a mers la capela mortuară unde păstorul diecezei a sfinţit capela. În biserică a avut loc celebrarea sfintei Liturghii în care a fost comemorat şi părintele Gheorghe Petz.

"Prin sfinţirea capelei mortuare cu hramul Neprihănita Zămislire, a subliniat parohul, se încununează efortul comun depus de preoţii şi credincioşii din această parohie ca să avem un sfânt lăcaş unde să fie depuşi răposaţii noştri înainte de înmormântare şi unde să înconjurăm sicriul lor cu rugi fierbinţi şi încrezătoare pentru cei dragi ai noştri care vor merge în eternitate".

Păstrându-se tonul arhitectural al bisericii, capela a fost construită în stilul gotic-actualizat, cu lungimea de 15 m, lăţimea la crucieră de 10 m şi înălţimea de 8 m. S-a construit după proiectul arhitectului Mihai Maica, cu munca efectivă a echipei condusă de Ştefan Bitiuşcă. Realizarea capelei a fost posibilă în doar şapte luni din fondurile parohiei, cu sponsorizări din partea Asociaţiei "Agri" Butea, având şi sprijinul consiliului local, dar ajutorul efectiv a fost din partea familiilor credincioşilor din Butea.

Preasfinţitul l-a felicitat pe paroh şi pe cei care au dus la capăt construirea capelei. La predică a vorbit despre rolul profeţilor, amintind că în decursul istoriei Bisericii din Moldova am avut profeţii noştri, printre care ep. Anton Durcovici, ep. Marcu Glaser, pr. Gheorghe Petz etc. După rugăciunea de la împărtăşanie, părintele Cornel Cadar a prezentat cu ajutorul imaginilor personalitatea părintelui Gheorghe Petz, un om al Bisericii, de mare cultură şi sensibilitate creştină, care a fost persecutat pentru fidelitatea sa faţă de Sfântul Scaun şi faţă de credinţă. Pr. Gheorghe Petz (14 aprilie 1894 - 20 martie 1974) dintre cei 36 de ani petrecuţi la Butea, 33 a fost paroh (1933-1950, 1956-1972). În perioada 30 octombrie 1950 - 11 octombrie 1955 a fost închis, după ce în perioada 25 mai - 30 octombrie 1950 a condus Dieceza de Iaşi.

Exemplul acestui păstor nu trebuie uitat, aşa cum nu trebuie uitat nimeni dintre cei care au fost dispuşi să piardă tot, chiar şi propria viaţă, pentru a rămâne alături de Cristos, stăpânul timpului şi al istoriei.

Pr. Mihai Androşcă