Liturghie proprie, prefaţă pentru sfânta Fecioară Maria
În îndurarea ta, mântuieşte-mă, Doamne!
Maica sfântă jalnic plânge contemplând, scăldat în sânge, chipu-i rupt din paradis. (O sabie îţi va străpunge sufletul.).
Lecturile Zilei
LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea, şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9
Fraţilor, în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2-3a.3bc-4.5-6.15-16.20 (R.: 17b)
R.: În îndurarea ta, mântuieşte-mă, Doamne!
2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
3a Pleacă-ţi urechea spre mine! R.
3bc Grăbeşte-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.
5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.
15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: "Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale!”
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.
20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor! R.
SECVENŢA
Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: * Sancta Mater, istud agas / Fă ca inima să-mi bată!
Stabat Mater dolorósa
iuxta crucem lacrimósa,
dum pendébat Fílius.
Cuius ánimam geméntem,
contristátam et doléntem,
pertransívit gládius.
O quam tristis et afflícta
fuit illa benedícta
Mater unigéniti!
Quæ mærébat, et dolébat,
Pia Mater, dum vidébat
nati pœnas íncliti.
Quis est homo, qui non fleret,
Matrem Christi si vidéret
in tanto supplício?
Quis non posset contristári,
Christi Matrem contemplári
doléntem cum Fílio?
Pro peccátis suæ gentis
vidit Iesum In torméntis,
et flagéllis súbditum.
Vidit suum dulcem natum
moriéndo desolátum,
dum emísit spíritum.
Eia Mater, fons amóris,
me sentíre vim dolóris
fac, ut tecum lúgeam.
Fac, ut árdeat cor meum
in amándo Christum Deum
ut sibi compláceam.
Stă Măicuţa Preamâhnită
Lângă cruce-nmărmurită,
Privind Fiul atârnând.
Sufletul, durerii pradă,
E adânc străpuns de spadă,
E în lacrimi chipu-i blând.
Plânsul văzul i-l destramă;
Ce durere pentr-o mamă
Care are-un singur fiu!
E zdrobită de durere,
Nu e strop de mângâiere
Pentru sufletu-i pustiu.
Nu-i privelişte mai tristă
Ca o mamă ce asistă
Când copilul e ucis.
Maica sfântă jalnic plânge,
Contemplând, scăldat în sânge,
Chipu-i rupt din paradis.
Vede cum, ca să ridice
Vina noastră, iată, bice
Fără milă carnea-i rup.
Pe Calvar cu dânsul suie,
Vede, pironit în cuie,
Fără viaţă al său trup.
* Sancta Mater, istud agas
crucifíxi fige plagas
cordi meo válide.
Tui nati vulneráti,
tam dignáti pro me pati,
pœnas mecum dívide.
Fac me tecum pie flére,
Crucifíxo condolére,
donec ego víxero.
Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociáre
in planctu desídero.
Virgo vírginum præclára,
mihi iam non sis amára:
fac me tecum plángere.
Fac, ut portem Christi mortem,
passiónis fac consórtem,
et plagas recólere.
Fac me plagis vulnerári,
fac me cruce inebriári
et cruóre Fílii.
Flammis ne urar succénsus,
per te, Virgo, sim defénsus
in die iudícii.
Christe, cum sit hinc exíre,
da per Matrem me veníre
ad palmam victóriæ.
Quando corpus moriétur,
fac ut animæ donétur
paradísi glória.
*Fă ca inima să-mi bată
Cu a ta, o, Preacurată,
Fă să plâng şi să suspin!
Slugii tale doar un har dă:
Fă ca inima să-mi ardă
De-al iubirii foc divin!
Tu în piept, o, Maică sfântă,
Rănile mi le împlântă,
Răni purtate de Isus!
Pieptul meu mereu să poarte
Suferinţa ce la moarte
Pe-al tău Fiu iubit l-a dus!
Răstignitul, când mi-apare,
Cu durerile-i amare,
Facă-mă să plâng amar!
Preaduioasă Mamă, tu, ce,
Suferind, ai plâns sub cruce,
Dă-mi al lacrimilor dar!
Întristata mea Măicuţă,
Dac-aş şti că îţi mai cruţă
Din durere plânsul meu,
Aş vărsa fără-ncetare
Lacrimi multe şi amare,
Ca să-ţi iau din chinul greu.
Fă să port mereu în minte
Cruce, patimi, răni preasfinte,
Tot ce Domnul a-ndurat!
Iar la marea judecată,
Te îndură, Preacurată,
De un suflet vinovat!
Mă salveze, o, Fecioară,
Crucea care-odinioară
Paradisul l-a deschis!
Iar în clipele supreme
Ale morţii, să mă cheme
Glasul tău în paradis! Amin
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)
EVANGHELIA
Maica sfântă jalnic plânge contemplând, scăldat în sânge, chipu-i rupt din paradis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27
În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: "Femeie, iată-l pe fiul tău!” 27 Apoi, i-a spus discipolului: "Iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.
Cuvântul Domnului
sau, la alegere:
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)
EVANGHELIA
O sabie îţi va străpunge sufletul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35
În acel timp, tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie - 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!”
Cuvântul Domnului
Gândul Zilei
"O sabie va străpunge sufletul tău!" (Lc 2,35)
Cu aceste cuvinte Simeon îi profeţeşte preasfintei Fecioare Maria, care a mers la templu cu Iosif şi pruncul pentru ritul purificării, ceea ce va avea de pătimit alături de Fiul lui Dumnezeu. Ea, care l-a iubit mai mult decât orice altă făptură, va participa mai mult la suferinţa de a-l vedea respins în mod violent de către poporul său. Durerea ei, asemenea durerii Fiului, o va face colaboratoare la mântuirea omenirii.
