Lecturi: Înţ 3,1-9 (Rom 8,31b-39); Ps 33; In 15,18-21 Roşu Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru martiri

Antifoane și versete
I-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. (sau Nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.) Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume.
S-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altemburg, Austria. După moartea tatălui său Francisc, în 1894, mama sa Maria, cu cei doi fii, Anton şi Francisc, se transferă în România, mai întâi la Iaşi, apoi la Ploieşti şi Bucureşti. Formarea lui Anton a început în Seminarul din Bucureşti şi a continuat la Roma, unde a fost hirotonit preot. La Bucureşti desfăşoară cu dăruire slujirea sa în diferite oficii, mai ales ca profesor şi rector al seminarului. La 30 octombrie 1947, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop al Diecezei de Iaşi, iar la 5 aprilie anul următor a fost consacrat. A păstorit turma cu zel apostolic în vremuri ostile faţă de Biserică. La 26 iunie 1949 a fost arestat de poliţia comunistă şi aruncat în închisoarea din Sighetu Marmaţiei unde îndură foame, sete şi singurătate. Moare martir la 10 decembrie 1951, dându-şi viaţa ca mărturie de credinţă şi fidelitate faţă de Scaunul Apostolic.

Sfântul Zilei

Fer. Anton Durcovici **, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.