Papa Francisc reafirmă că celibatul preoţilor este un har, nu o limită, evidențiind o sintonie totală cu Sfântul Ioan Paul al II-lea. Într-un interviu, pontiful argentinian subliniază că celibatul rămâne un dar decisiv pentru Biserica Catolică latină, respingând ideea că ar fi o constrângere.
În duminica de 20 octombrie 2019, circa 150 de episcopi participanți la Sinodul Amazoniei au reînnoit „Pactul de la catacombe” pentru o Biserică săracă și slujitoare. Evenimentul a avut loc în Catacombele Sfintei Domitila de la Roma, sub egida cardinalului Claudio Hummes.
Cardinalul Gerhard Ludwig Müller, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, a subliniat că Sinodul despre familie din octombrie va aborda provocările pastorale pentru persoanele din situații dificile, fără a reduce învățătura lui Isus. Într-un interviu, cardinalul a comentat și despre călătoria Papei Francisc în America Latină, tratativele cu lefebvrieni și decizia privind Medjugorje.
Fostul profesor al Papei Francisc, iezuitul Juan Carlos Scannone, relatează despre studentul său din tinerețe. Scannone subliniază că Bergoglio era un seminarist silitor și priceput, care a trecut cu forță peste o boală gravă. Profesorul explică diferența dintre teologia eliberării și teologia poporului, evidențiind sensibilitatea latinoamericană față de săraci și importanța evlaviei populare în gândirea actualului pontif.
Arhiepiscopul brazilian Juăo Braz de Aviz, recent numit prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată, subliniază necesitatea redescoperirii dimensiunii trinitare a vieţii consacrate. Într-un interviu, el abordează criza vocaţiilor, autonomia congregaţiilor şi importanţa opţiunii preferenţiale pentru săraci, considerând că viaţa comună trebuie să fie o oportunitate de a trăi iubirea evanghelică.
Articolul analizează motivele pentru care Biserica Catolică a condamnat comunismul, evidențiind șase puncte cheie din magisteriul său. Se subliniază caracterul intrinsec pervertit al comunismului, legătura indisolubilă dintre materialismul istoric și cel dialectic, precum și natura sa atee și anti-religioasă. Textul face referire la encilice precum Divini Redemptoris și Libertatis nuntius, explicând că comunismul nu rezolvă mizeria, ci o agravează, și reprezintă o fază avansată a procesului revoluționar, depășind în violență persecuțiile anterioare.
Articolul analizează diferența dintre un colectiv superficial și o comunitate creștină autentică. Autorul subliniază că o comunitate vie nu se rezumă la adunări, ci implică transformări interioare profunde, prin care se depășesc orgoliile și contradicțiile, pentru a deveni o singură trupă în Hristos.
