Articolul reflectă asupra ungerii trupului lui Isus cu miresme, conform tradiției iudaice și relatărilor evanghelice. Se subliniază generozitatea lui Nicodim, care a adus aproximativ 100 de litre de smirnă și aloe, și importanța simbolică a acestui act în contextul pregătirii pentru înmormântare înainte de începerea sabatului.
Articolul analizează poezia Epifania de Prudentius, subliniind simbolismul darurilor magilor: aurul pentru regalitate, tămâia pentru divinitate și smirna pentru mortalitatea lui Hristos. Textul evidențiază misiunea universală a lui Isus și adorația Bisericii în sărbătoarea Epifaniei.
