În cadrul audienței generale din 21 ianuarie 2026, Papa Leon al XIV-lea a continuat catehezele despre constituția dogmatică Dei Verbum. Pontiful a subliniat că Isus Cristos este revelatorul desăvârșit al Tatălui, prin umanitatea Sa și prin relația Sa cu Dumnezeu, oferind credincioșilor cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu și a propriei identități de fii.
În cadrul audienței generale din 14 ianuarie 2026, Papa Leon al XIV-lea a aprofundat constituția dogmatică Dei Verbum, subliniind că Dumnezeu se adresează oamenilor ca unor prieteni. Pontiful a explicat că relația cu Dumnezeu se bazează pe iubire și dialog, chemând credincioșii la rugăciune și ascultare pentru a cultiva această prietenie divină.
La 60 de ani de la promulgarea constituției dogmatice Dei Verbum, articolul subliniază că Revelația divină nu este un simplu ansamblu de doctrine, ci o întâlnire personală cu Dumnezeu. Textul conciliar, semnat de Paul al VI-lea în 1965, prezintă credința ca o ascultare a vocii unui Prieten care se comunică din iubire, invitând la un dialog continuu între Creator și om.
În a doua predică de Postul Mare 2024, cardinalul Raniero Cantalamessa meditează asupra afirmației lui Isus: „Eu sunt lumina lumii”. Predicatorul Casei Papale explorează sensurile profunde ale acestui „Eu sunt” din Evanghelia după Ioan, discutând despre relația dintre credință și rațiune, precum și despre pericolul mondenizării în viața creștină contemporană.
Articolul analizează constituţia dogmatică Dei Verbum a Conciliului al II-lea din Vatican, subliniind importanţa centrală a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii. Se evidenţiază legătura dintre Sfânta Scriptură şi Tradiţie, precum şi necesitatea transmiterii credinţei în contextul actual al analfabetismului religios.
Articolul analizează legătura dintre John Henry Newman și Conciliul al II-lea Vatican, subliniind cum viziunea teologică a lui Newman a anticipat și influențat documente conciliare precum Dei Verbum și Lumen Gentium. Beatificarea sa este prezentată ca un har pentru Biserica în pragul aniversării a 50 de ani de la deschiderea Conciliului.
Articolul prezintă o meditație poetică despre misterul Preasfintei Treimi, urmărind revelarea divină în Vechiul și Noul Testament, de la creație și Abraham până la Isus Cristos și Duhul Sfânt, subliniind comuniunea și iubirea divină.
Articolul analizează concepția cosmologică biblică, evidențiind demitizarea materialelor cosmologice din culturile antice și introducerea conceptului de creatio ex nihilo. Se explorează trecerea de la o viziune mitologică la una teologică, unde Dumnezeu este o persoană care produce creații prin cuvânt. Textul subliniază dialogul dintre credință și rațiune, precum și perspectiva escatologică a creației, care așteaptă eliberarea de stricăciune.
Articolul reflectă asupra atitudinii contemporane de a contesta valoarea Bibliei, considerată de unii ca fiind un simplu obiect de opinie. Autorul subliniază importanța experienței personale cu Dumnezeu și a inspirației divine în redactarea textelor sacre, criticând aroganța celor care își exprimă păreri fără o înțelegere profundă a contextului istoric și teologic al Scripturii.
