Articolul reflectează asupra Solemnității Epifaniei, subliniind necesitatea credinței pentru a-l recunoaște pe Isus dincolo de așteptările umane. Autorul Inos Biffi subliniază responsabilitatea credincioșilor de a fi o Biserică credincioasă, a cărei conduită să reflecte Evanghelia, ca o actuală Epifanie.
Articolul reflectează asupra sensului profund al Adventului, subliniind că acesta nu este doar un timp de așteptare a Crăciunului, ci mai ales o venire a lui Cristos în istorie. Autorul explică rolul central al lui Isus în structura timpului și a creației, invitând credincioșii să trăiască această perioadă cu speranță și rugăciune recunoscătoare.
Articolul reflectează asupra misiunii Bisericii și a chemării universale la mântuire, ilustrată prin venirea magilor. Se subliniază necesitatea unei credințe curajoase, care nu se lasă copleșită de obstacole, ci rămâne fermă în recunoașterea lui Isus Cristos ca unic Mântuitor, indiferent de contextul cultural sau social.
Articolul subliniază indispensabilitatea Euharistiei pentru preoție, respingând ideea trecerii de la slujirea sacrală la cea existențială. Autorul afirmă că preotul acționează in persona Christi, iar celebrarea Euharistiei rămâne izvorul identității Bisericii și fundamentul misiunii pastorale.
Articolul reflectează asupra liturgiei pământești ca participare la liturgia cerească, subliniind unitatea jertfei lui Cristos. Euharistia este prezentată ca sacramentul Paradisului, unde Biserica peregrinantă se unește cu cea glorioasă, în comuniunea sfinților și a îngerilor.
Articolul analizează drumul spre sfințenie al cardinalului John Henry Newman, evidențiind lupta sa interioară cu hipersensibilitatea și etapele cruciale ale convertirii sale. Subliniază fidelitatea sa eroică față de conștiință și voința divină, precum și răbdarea cu care a primit încercările vieții, considerate o formă de cruce necesară desăvârșirii spirituale.
Articolul analizează secvența liturgică de Rusalii 'Veni Sancte Spiritus', atribuită lui Stefano Langton. Textul evidențiază importanța Duhului Sfânt în viața creștină, ca lumină, mângâiere și izvor al harurilor, care purifică și înnoiește sufletul, transformând viața omului marcat de păcat.
Articolul analizează un imn medieval pentru solemnitatea Înălțării Domnului, subliniind sensul teologic al acestui mister. Textul evidențiază victoria lui Cristos asupra diavolului, deschiderea porții cerului și speranța mântuirii pentru omenire, inspirată din Faptele Apostolilor și Summa Theologiae a Sfântului Toma de Aquino.
Articolul reflectează asupra originilor răului, prezentând păcatul angelic și pe cel al primilor părinți. Subliniază victoria lui Isus Cristos asupra diavolilor prin înviere și importanța harului crucii pentru iertarea păcatelor, oferind speranță credincioșilor în fața suferinței.
