Libertatea de acţiune recunoscută Bisericii, necesară misiunii sale de a se îngriji de mântuirea omului. Este un principiu fundamental în relaţiile dintre Biserică şi stat. Biserica revendică această libertate în calitatea sa de autoritate spirituală, întemeiată de Cristos, care are din poruncă divină obligaţia de a propovădui Evanghelia, iar în al doilea rând, în calitatea sa de societate de oameni care au dreptul să trăiască în societatea civilă după normele credinţei creştine (cf. DH 13).
