Prin această expresie se înţelege raportul dintre aceste două comunităţi care sunt autonome şi independente în propria lor sferă, dar care trebuie să colaboreze în slujba omului şi a binelui comun şi să păstreze o dreaptă libertate, adică Biserica să recunoască libertatea civilă a statului, iar statul libertatea religioasă a Bisericii. Autonomia scoate în evidenţă puterea suverană atât a Bisericii cât şi a statului, iar independenţa exclude orice pretenţie juridică de a exercita interferenţe şi subordonări în sfera celuilalt.
