(Din gr. charactér, pecete). Noţiune dogmatică stabilită de Conciliul din Trento (1545-1563), în sesiunea a VII-a, cap. 9: semn spiritual şi de neşters, imprimat în suflet de sacramentele Botezului, Confirmaţiunii şi Preoţiei (cf. DS 1609). Constă într-o consacrare specială şi perpetuă lui Cristos şi slujirii sale ca şi creştin în Botez, ca martor în Confirmaţiune şi ca slujitor în Preoţie. Datorită acestui caracter, aceste sacramente nu pot fi primite decât o singură dată.
