(Din lat. presbytérium). Unul din cele şapte sacramente înfiinţate de Isus Cristos prin care misiunea încredinţată de el apostolilor continuă să se exercite în Biserică până la sfârşitul veacurilor. Este deci sacramentul slujirii apostolice. Cuprinde trei grade: episcopatul, prezbiteratul şi diaconatul. E "preoţia ministerială", deoarece conferă o putere sacră pentru slujirea credincioşilor şi diferă esenţial de "preoţia comună", adică participarea tuturor credincioşilor - datorită Botezului - la Preoţia lui Cristos. Cei hirotoniţi slujesc, în mijlocul comunităţii, în numele şi în persoana lui Cristos-Capul. Slujitorii hirotoniţi îşi exercită slujirea faţă de poporul lui Dumnezeu prin învăţătură (múnus docéndi), cultul divin (múnus sanctificándi) şi prin conducerea pastorală (múnus regéndi). Slujirile conferite prin hirotonire sunt de neînlocuit pentru structura organică a Bisericii: fără episcop, preoţi şi diaconi, nu putem vorbi de Biserică. Sacramentul Preoţiei este conferit prin impunerea mâinilor de către episcop, urmată de o rugăciune solemnă de consacrare prin care se cer de la Dumnezeu pentru candidatul la Preoţie (diacon, preot, episcop) harurile Duhului Sfânt necesare slujirii sale. Hirotonirea imprimă un caracter sacramental de neşters (cf. CBC 1536-1600).
