(Din lat. sacraméntum, trad. din gr. mystérion, mister sau taină). Semne sau realităţi vizibile, materiale, care exprimă şi produc efect supranatural, numit har. Sunt înfiinţate de Isus Cristos şi încredinţate Bisericii pentru sfinţirea oamenilor. Fiecare sacrament conţine un element vizibil (de ex., apa, vinul, impunerea mâinilor etc.) şi un element invizibil (harul). Există şapte sacramente sau taine: trei sunt numite sacramentele iniţierii creştine (Botezul, Confirmaţiunea şi Euharistia), două sunt numite sacramentele de vindecare (Pocăinţa şi Ungerea bolnavilor), iar două sunt numite sacramentele de slujire a comuniunii (Preoţia şi Căsătoria), adică sunt rânduite spre mântuirea aproapelui, conferă o misiune specială în Biserică şi slujesc la edificarea poporului lui Dumnezeu. Celebrate cum se cuvine în credinţă, sacramentele conferă harul pe care îl semnifică. Ele sunt eficiente pentru că în ele acţionează însuşi Isus Cristos. Preotul sau celebrantul nu este decât un instrument în mâinile lui Cristos. Sacramentele acţionează în virtutea lucrării mântuitoare a lui Cristos săvârşite odată pentru totdeauna, şi nu sunt realizate de sfinţenia omului care dă sau primeşte, ci de puterea lui Dumnezeu. Totuşi roadele sacramentelor depind şi de dispoziţiile celui care le primeşte (cf. CBC 1131-1134).
