(Din gr. baptízein, a spăla, a scufunda). Cel dintâi şi cel mai important sacrament prin care omul devine membru al Bisericii lui Cristos şi capabil de a primi celelalte sacramente. Spălaţi cu apă şi consacraţi de Duhul Sfânt (cf. In 3,5; Mt 28,19), cei botezaţi sunt curăţiţi de păcatul strămoşesc şi de toate celelalte păcate făcute înainte de Botez (cum e cazul celor adulţi), devin părtaşi ai morţii şi învierii lui Cristos şi încep în el o viaţă nouă (cf. Rom 6,3-11), devin fii adoptivi ai Tatălui, mădulare ale lui Cristos, temple ale Duhului Sfânt. "Cei care mor pentru credinţă, catecumenii şi toţi oamenii care, sub impulsul harului, deşi nu cunosc Biserica, îl caută pe Dumnezeu cu inimă sinceră şi se străduiesc să împlinească voinţa lui, sunt mântuiţi chiar dacă nu au primit Botezul" (CBC 1281; cf. LG 16).
