Zagreb: Conferinţa europeană "Formare şi prevenţie - Puterea ca slujire"
În perioada 19-22 septembrie 2019 s-a desfăşurat la Zagreb (Croaţia) conferinţa europeană cu tema "Formare şi prevenţie - Puterea ca slujire". Simpozionul se înscrie în seria de iniţiative pe care Biserica le promovează în vederea unei pregătiri specifice a clerului, a formatorilor din Seminarii şi din casele de formare, în special în problematici referitoare la abuzurile din Biserică. Din Dieceza de Iaşi au participat pr. Marius Cojan (Seminarul Diecezan Mic), pr. Ciprian Bejan-Piser şi pr. Eduard Soare (Seminarul Diecezan Mare).
În viaţa concretă a Bisericii puterea şi slujirea sunt doi factori pozitivi, dar şi adevărate provocări la care slujitorii Bisericii trebuie să reflecteze, plecând de la vulnerabilitatea personală şi a tuturor celorlalţi.
Această convingere a constituit tema de fond a Simpozionului dedicat formării şi prevenţiei şi intitulat "Puterea ca slujire". Organizatorii acestui eveniment au fost Conferinţa Episcopilor din Croaţia, Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene, Congregaţia pentru Cler din Vatican, Universitatea Catolică din Croaţia, Centrul pentru tutelarea minorilor din cadrul Universităţii Pontificale Gregoriana (Roma).
Aflată la a doua ediţie (prima întâlnire având loc la Florenţa, în Italia, în anul 2017), conferinţa europeană desfăşurată anul acesta la Zagreb şi-a propus să ilustreze prin intermediul relatărilor, al discuţiilor în grupuri şi al prezentărilor din diferitele ateliere de lucru, că modelul puterii şi al autorităţii în Biserică este şi trebuie să rămână viaţa şi moartea lui Isus. Nu există altă autoritate în viaţa ucenicilor lui Cristos decât cea care se pune în slujba omului. Biserica este un corp structurat în care experimentăm diferite forme de putere, începând cu puterea spirituală. În acest context, vorbitorii au scos în evidenţă faptul că anumite exercitări ale puterii conduc de multe ori la tensiuni, la restricţii sau chiar la abuzuri. Câteva exemple din Sfânta Scriptură au fost călăuzitoare în acest sens: figura lui Saul, rege responsabil, credincios la începutul chemării sale, care însă spre sfârşitul vieţii s-a îndepărtat de Dumnezeu, mânat de ambiţii personale; apostolul Petru, numit de Isus "piatra de temelie a Bisericii", dar care în timpul procesului lui Isus s-a lăsat copleşit de teamă.
O personalitate sănătoasă, matură la care se adaugă comunicarea cu harul lui Dumnezeu îi asigură oricărei autorităţi o mai mare capacitate de a se deschide faţă de persoane, de a trăi şi de a sluji împreună cu persoanele, evitând orice ispită de ambiţie, de o constantă referinţă la sine sau de un control exagerat.
O imagine corectă despre Dumnezeu deschide mereu drumul către o trăire autentică a chemării. Iar descoperirea adevărului cu privire la viaţa personală înseamnă şi conştientizarea vulnerabilităţilor. Ele nu sunt o anomalie a dezvoltării personale, ci se înscriu în normalitatea persoanei. Ceea ce se modifică, totuşi, de-a lungul timpului este conţinutul vulnerabilităţii şi mai ales modul în care fiecare încearcă să le dea un răspuns.
Ce înseamnă în Biserică a fi conştient de limitele profesionale? Cum înţelegem în Biserică secretul profesional, de oficiu? Ce înseamnă conceptele de for intern şi for extern? Cât de importantă este comunicarea şi transparenţa în vederea obţinerii unui consens comunitar? La ce se referă noul Cod European referitor la protecţia informaţiilor? Cum trebuie considerată eventuala contribuţie a unui specialist din exterior în cadrul comunităţilor educative? Care sunt dinamicile psihologice şi spirituale care stau la baza fenomenului de clericalism? Ce responsabilităţi şi ce instrumente au la dispoziţie superiorii şi formatorii în cazul în care se constată un abuz, de orice tip? Care sunt tipurile de personalitate, modalităţile de dezvoltare şi mecanismele de întărire care trebuie să facă parte din sistemul formativ al Bisericii? Acestea şi multe alte întrebări şi-au găsit răspuns pe parcursul dezbaterilor, în cadrul cărora, intervenţiile profesorilor şi moderatorilor au fost de un real folos pentru activitatea ulterioară a participanţilor.
Puterea ca slujire, ideal prezentat de Isus în Evanghelie, nu încătuşează niciodată conştiinţele, dimpotrivă, ea deschide spre lumină, spre adevăr şi spre dreptate. Este acea forţă interioară care creează un spaţiu de libertate menit să ajute persoana umană să crească în mod armonios.
Pr. Eduard Soare pentru www.itrciasi.ro
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19-22 septembrie: Zagreb: Conferinţa europeană "Formare şi prevenţie - Puterea ca slujire"
