În perioada 9-12 septembrie 2013 s-a desfăşurat la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi a doua sesiune a cursurilor de formare permanentă pentru cler din Dieceza de Iaşi cu tema "Anul Credinţei şi provocările noii evanghelizări". Iniţiativa aparţine Episcopiei de Iaşi, cursurile fiind organizate de Oficiul pentru Cler cu sprijinul preoţilor şi superiorilor Seminarului din Iaşi. Aceste cursuri vin ca răspuns la necesitatea permanentă a preoţilor de a-şi împrospăta bagajul de cunoştinţe teologice, liturgice, spirituale, morale şi exegetice în general, dar şi de a-şi evalua, în particular, trăirea sacerdotală, de a-şi reînnoi credinţa şi de a întări comuniunea preoţească.
Dacă în viaţa spirituală a nu progresa înseamnă a da înapoi, la fel este şi în domeniul formării de după hirotonire. Este necesară o formare permanentă, cerută de o lume în permanentă schimbare. Aceasta a fost motivaţia care ne-a animat pe durata celor patru zile de formare la Seminarul din Iaşi şi care ne-a făcut atenţi la prelegerile propuse de părinţii profesori, la sugestiile preoţilor cu experienţă, dar şi ale celor la început de drum.
Cele patru zile au adus un suflu nou în viaţa noastră preoţească, ne-au sensibilizat la exigenţele noii evanghelizări, ne-au adus mai aproape unii de alţii şi ne-au făcut să retrăim acele momente de fericită comuniune proprii vieţii de seminar. Cine nu îşi aminteşte cu drag de ele?
Aceste zile s-au bucurat de binecuvântarea pe care Preasfinţitul Petru Gherghel ne-a oferit-o la începutul parcursului nostru. Primirea călduroasă din partea părintelui rector Benone Lucaci şi a preoţilor de la seminar ne-a ajutat să ne simţim "acasă". Am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru patru preoţi din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, care au dorit să ne împărtăşească experienţa lor sacerdotală.
În prima zi, după salutul adresat de PS Petru Gherghel, au urmat intervenţiile pr. Eduard Soare, responsabilul Oficiului pentru Cler, şi a pr. Benone Lucaci, rectorul Seminarului. Conferinţa pr. Cristinel Fodor, "Ritmul de credinţă al preotului - ritmul formării permanente", a suscitat în fiecare preot dorinţa după acea virtute esenţială pentru formarea permanentă, docibilitas, capacitatea de a te forma şi a te lăsa format, indiferent de vârsta sau statutul pe care le ai.
În a doua zi, prezentarea pr. Daniel Iacobuţ, "Ars celebrandi în slujba evanghelizării", ne-a invitat ca prin liturgie să îl oferim lumii pe Cristos, prin execuţia corectă a gesturilor, prin aderarea cu mintea şi cu inima la rugăciunile rostite, prin spiritul de slujire a lui Dumnezeu şi a fraţilor.
Conferinţa pr. Lucian Farcaş, "Noua evanghelizare a ambientului social", a reprezentat o pledoarie pentru respectarea persoanei umane în contextul actual. "Ecce homo" din Biblie reprezintă şi un deget îndreptat spre orice om ameninţat de curentele contemporane: mişcarea gender, homosexualitatea, avortul etc.
În a treia zi, ne-am bucurat să urmărim conferinţa pr. Benone Lucaci, ce a avut ca temă "Magisteriul Bisericii - instrument de transmitere a credinţei şi a adevărului revelat în perioada post-conciliară". Acesta a arătat necesitatea, premisele şi procedura trecerii de la metoda deductivă preconciliară la cea genetică sau progresivă postconciliară. Această prezentare a dat naştere unor fructuoase discuţii legate de avantajele pistelor deschise de Conciliu şi imperiozitatea continuei sale redescoperiri.
În ziua a patra, pr. Cornel Cadar a susţinut conferinţa "Noua evanghelizare şi mijloacele de comunicare socială". Întrebările provocate de statisticile sumbre legate de religie astăzi au primit un răspuns prin soluţiile pe care le oferă noua evanghelizarea susţinută de folosirea corectă a mijloacelor de comunicare socială.
În aceeaşi zi, pr. Felix Roca a prezentat un material despre pastoraţia tineretului şi despre noul impuls pe care îl dă papa Francisc acestui domeniu atât de viu şi de provocator. După sfânta Liturghie de încheiere şi după prânzul în comun, Preasfinţitul Petru Gherghel însoţit de Preasfinţitul Aurel Percă şi de Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, întorşi de la sesiunea de toamnă a Conferinţei Episcopilor din România, i-au salutat pe toţi preoţii prezenţi şi i-au încurajat în activitatea lor pastorală.
Au fost zile frumoase. Ne-au reîmprospătat şi revigorat. Am descoperit şi ne-am reamintit care este chemarea noastră. Cine este preotul? Preotul este ucenicul lui Isus, el este "cu Isus" pentru că vrea să fie ca Isus. Preotul este evanghelizator. Preotul este pescar de oameni, înarmat cu răbdarea şi cu disponibilitatea de a arunca mereu năvodul. Preotul are deschiderea de a se forma în permanenţă, de a se instrui pentru a prinde noi peşti în mreaja Împărăţiei. Preotul - pescar cunoaşte peştii, cunoaşte locul de pescuit, pescuieşte de plăcere chiar şi atunci când nu prinde nimic; prin formarea permanentă, îşi actualizează în permanenţă instrumentele de pescuit. Acesta este preotul. Acesta este ţelul nostru.
Pr. Iulian Robu
* * *
Formarea permanentă
La formarea permanentă,
Mintea noastră-a fost atentă
Şi-a răspuns la provocare
Pentru evanghelizare.
Este anul ce îl ştim
Al credinţei şi trăim
Într-un veac cu mari schimbări,
Fel şi fel de provocări.
Vrem credibili ca să fim
Când pe Domnul îl vestim.
Ce imagine anume
Are preotul în lume?
Are el credinţă forte
Ca pe oameni să-i transporte
Dintr-un hău prea păcătos
Către viaţă, spre Cristos?
Viaţa sa spirituală
Poate este prea domoală,
Leşinată, nu e trează.
Pentru alţii cât contează?
Are ritm, are progres
Sau de mult e în deces?
Pare ca ceva impus?
Sau ceva de introdus
Pentru al său propriu bine
Care vine de la sine?
Într-un mod original
Cu un chip spiritual,
Foarte bine formatat,
Nu doar simplu imitat,
Am putea să transformăm
Şi să evanghelizăm
Pe cei care ne privesc
Şi de multe se-ndoiesc.
Dacă-avem identitate
Cu Cristos, asta se poate.
Şi în ritmul cotidian,
Cel lunar şi an de an,
În tăcere, ascultare,
Avem identificare
Cu Isus în celebrare.
Se cere o coerenţă
Şi o mare dependenţă
De cuvântul proclamat
Ca s-avem bun rezultat.
Un păstor nu e păstor
De nu merge la izvor
Şi nu stă mult pe câmpie
Să pască cu bucurie
Ceea ce el recomandă
Când se află la comandă.
Nu este de neglijat
Un subiect de meditat
În timpul de calitate,
Dimineaţa, nu în noapte,
Când de multă oboseală
Cazi uşor în toropeală.
În program fie inclus
"Christus totus" mai presus
Şi de el îndrăgostiţi
Vom fi bine pregătiţi.
Papa Grigore cel Mare
Spune că în celebrare
Preotu-i deţinător
De o artă a artelor.
Aici mult se cucereşte
Doar de cel care trăieşte
Celebrarea ca atare
Găsind identificare
Cu actorul mântuirii,
Al jertfirii şi sfinţirii.
Liturgia în acţiune
Cucereşte de minune
Pentru că Cel necuprins
Doar prin ea este atins
Şi omul este condus
Cel mai grabnic la Isus.
S-acordăm întâietate
La o mare pietate
Şi să fim în sintonie
Cu ce e în liturgie:
Gest, cuvânt bine rostit,
Cum în norme-i stabilit.
Şi ieşind apoi în stradă,
Când alţii o să ne vadă
Să poată spune deschis:
"Ecce homo", paradis,
Bun pentru societate,
Purtător de caritate.
Ambientul social
Te cheamă să fii vocal
Şi să pui azi în valoare
Noua evanghelizare.
În spaţiu, în galaxie
Dumnezeu a vrut să fie
Şi să aibă-ntâietate
Omul, mai presus de toate,
Dar aşa cum l-a creat,
Nu cum vor unii, clonat,
Sau lipsit de gen anume
Ca să nu mai aibă nume
De băiat, nume de fată,
De părinte, mamă, tată.
Sisteme totalitare
Au recurs la debranşare
Şi pe om l-au izolat
De cel care l-a creat.
Izgonit l-au tot exclus,
Chipul său i l-au distrus.
L-au făcut pentru paradă,
Doar o parte să îi vadă,
O parte pentru reclamă
Care nu-i de pus în ramă.
Bomba cea periculoasă
E distrugerea de casă,
De familie stabilă,
Cu o tehnică abilă,
Tehnică diavolească,
Ce mereu pare să crească.
Ordinea e răsturnată.
Nu mai e ca altădată.
Nu principii, nu valori,
Cum erau adineauri.
Toată lumea e-n mişcare
Şi exodul este mare.
În exodul unu, doi,
Câte s-au schimbat la noi!
Familia e-n suferinţă,
Are pierdere-n credinţă.
Sprijin în societate
Nu primeşte din păcate.
O doctrină socială
Nici nu se învaţă-n şcoală.
Totul merge hazardat.
Nimic nu-i planificat.
Doar Biserica menţine
Idealul său spre bine.
Magisteriul său învaţă
Ce e bine pentru viaţă.
Noi credinţa o vestim;
Contează şi s-o trăim.
Compromis să n-acceptăm!
Lângă Dumnezeu să stăm!
"Cu metoda progresivă,
Scoatem lumea din derivă",
Ne-a spus rectorul la curs.
"Este cel mai bun parcurs".
Un limbaj actualizat
Este bine de-nvăţat.
Timpul are multe semne.
Ele pot să ne îndemne
La un dialog real
În tot spaţiul cultural.
De acolo să pornim
Şi metoda s-o găsim,
Cea mai bună, adaptată,
Pentru a da răspuns îndată.
Ucenicul lui Isus,
"Talmid" cum i s-a mai spus,
Va fi astăzi bun pescar
Nu doar pe lângă altar
Ci mereu într-o mişcare
Către omul mic sau mare
Neglijat şi părăsit,
De probleme chinuit.
Ucenicul nu urmează
O doctrină mai cu vază,
Ci urmează pe Cel care
I-a dat sfânta sa chemare,
Pe al său Învăţător,
Care e Mântuitor.
Dacă-l va urma pe el,
Va fi lumii un model,
Niciodată demodat,
Cu rod în apostolat.
Pr. Eugen Budău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9-12 septembrie: Iaşi: A doua sesiune a cursurilor de formare permanentă pentru cler - ediţia 2013
* * *
Pagina specială: Cursuri de formare permanentă pentru cler, 2-19 septembrie 2013, la Iaşi
