Într-o frumoasă zi cu soare, ziua de 22 august 2009, copii, tineri, adulţi şi persoane consacrate, călăuziţi de preoţii noştri şi de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, am pornit şi în acest an împreună spre capela Sfintei Fecioare Maria, de pe dealul Ciciola.
Am plecat în procesiune la ora 9.00 de la biserică meditând Calea sfintei cruci şi rugându-ne sfântul Rozariu. Cu fiecare staţiune, cu fiecare îngenunchiere, cred că fiecare dintre cei peste 250 de participanţi a simţit puţin din durerea drumului lui Isus Cristos până pe Golgota. Adierile de vânt ne-au mai înviorat în căldura dogoritoare a soarelui, ne-au dat curaj să mergem mai departe şi să-l simţim pe Cristos în fiecare pas.
Bucuria a fost mare când, după două ore de mers, am zărit capela printre copacii pădurii, dar mai mare a fost când am ajuns la locul propus. Au fost şi ocazii de spovezi, fiecare participant la acest pelerinaj având posibilitatea să se împace cu Dumnezeu. Participarea la Liturghia celebrată de PS Anton, dar şi cuvintele părintelui predicator: "Să mergem pe urmele paşilor Mariei pentru a ajunge la Cristos!" ne-au adus mai aproape de Cristos. Înaintea binecuvântării finale s-au sfinţit diferite ierburi şi flori pe care unii au reuşit să le culeagă de pe drum, iar alţii au adunat câteva ramuri din copacii din jurul capelei. Acest lucru cred că arată credinţa oamenilor că Dumnezeu este şi va fi cu ei, că acele flori pot fi semne şi amintiri ale binecuvântărilor dobândite în acest pelerinaj minunat.
Sărmăluţele, pitanul, chiflele, toate făcute la cuptor "ca la mama acasă", ne-au întărit trupeşte şi ne-am simţit ca o mare familie la masă împreună. Apoi fiecare ne-am îndreptat spre casă, fericiţi după o astfel de zi frumoasă şi cu o nouă experienţă în inimi.
Mulţumim tuturor participanţilor, oaspeţilor noştri: tinerii din Oneşti şi Faraoani. Sperăm să ne revedem şi în anul următor atât cu cei care au fost, dar şi cu cei care poate în acest an nu au reuşit să ajungă.
Mulţumim tuturor celor care au oferit din timpul lor pentru a pregăti această sărbătoare: procesiunea, locul de desfăşurare a sfintei Liturghii, masa oferită tuturor participanţilor etc.
Astfel s-a încheiat încă o sărbătoare frumoasă în istoria celor din Valea Mare. Mulţumim tuturor pentru participare şi nu uitaţi că se poate ajunge la Cristos... cu Maria!
Agata Farcaş
*
Istoria capelei Ciciola, la care i se mai spune "Cele trei cruci", ce aparţine Parohiei Valea Mare, o aflăm de la bătrânii satului. Ei vorbesc de acest loc ca despre unul în care cei bolnavi de ciumă erau aduşi pentru a fi îndepărtaţi de restul sătenilor, astfel boala să nu se răspândească. Familiile celor bolnavi aduceau hrana şi o lăsau la marginea pădurii, de unde aceştia veneau să o ia. Cum ciuma nu lasă pe nimeni în viaţă, ei au murit, lăsând locul ca "un mormânt" în care s-au îngropat urmele ciumei ce a trecut pe aceste meleaguri frumoase.
"Cele trei cruci", după spusele bătrânilor, simbolizează crucile pe care le au toţii creştini la moarte. De-a lungul timpului, cam prin anii 1991-1992, crucile vechi au fost dărâmate şi astfel s-a construit capela Ciciola, care poartă hramul "Sfânta Fecioară Maria, Regină". Comunitatea din Valea Mare are obiceiul de a face Calea Crucii până la capelă, unde în fiecare an se celebrează sfânta Liturghie. Hramul este sărbătorit în fiecare an la 22 august, indiferent de ziua în care aceasta cade.
(Istoricul capelei este preluat de pe www.valeamare.cnet.ro)
