De exerciţiile spirituale ţinute la Valea Lupului în perioada 17-20 aprilie 2009 au avut parte 29 de lideri şi exploratori din mai multe centre locale cercetăşeşti, printre care: Pildeşti, Iaşi, Bacău "Sfânta Cruce" şi "Sfântul Nicolae", Piatra Neamţ, Sagna şi "tinere speranţe de la Valea Lupului. Tema generală a fost "speranţa", iar materialul de bază "Spe salvi", scrisoarea enciclică a papei Benedict al XVI-lea.
Speranţa, această virtute teologală, este în mod direct legată de sărbătorile sfintelor Paşti şi necesară tinerilor aşa cum au recunoscut şi participanţii. Mai mult, ei au apreciat reflecţiile propuse şi au declarat că tocmai speranţa este virtutea care ar trebui amplificată în viaţa lor. Speranţa ca dar al lui Dumnezeu ce primeşte de la cuvântul lui Dumnezeu lumină, putere şi "o prezenţă semnificativă, speranţa ce creşte datorită rugăciunii, este speranţa care se dezvoltă prin acţiune şi îi caracterizează pe adevăraţii creştini implicaţi în activităţi educative şi formative". De aceea este normal să fie o caracteristică a cercetaşilor obiectivele lor fiind tocmai de acest gen.
Argumentele variate propuse de preotul Felician Tiba, formator la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, unite cu stilul atractiv şi tineresc au plăcut, i-au impulsionat şi încurajat pe participanţi aşa cum s-a remarcat la evaluarea finală.
Minunată a fost întâlnirea comunităţii catolice din Valea Lupului cu cercetaşii catolici şi cu experienţe de acest tip, deosebite au fost harurile revărsate asupra tuturor şi încântător a fost sprijinul multor persoane din comunitatea catolică ce au pregătit toate cele necesare pentru buna desfăşurarea a exerciţiilor, de la amenajarea camerelor până la pregătirea mesei şi a tuturor celebrărilor.
Numai bunul Dumnezeu cunoaşte pe deplin care sunt realizările unor exerciţii spirituale, dar sunt şi semne ce permit oamenilor să observe faptul că aceste "zile sunt sfinte", sunt cu mult folos sufletesc, iar bucuria ce îi stăpânea pe toţi este premiul pe care l-am primit cu toţii de la Cel Înviat.
Fiind gazdă şi asistent spiritual, am urat tuturor participanţilor să demonstreze că aprecierile făcute în cuvinte sunt autentice prin adevărate progrese spirituale, prin speranţa senină cu care să depăşească problemele, prin slujirea plină de bucurie pe care să o desfăşoare cu mai mult entuziasm şi prin alte participări la astfel de momente.
Pr. dr. Alois Hîrja
