Dacă ne-am opri măcar o clipă şi am privi cu ochii larg deschişi lumea din jurul nostru, am observa că, de cele mai multe ori, oamenii nu mai încredere în ei, nu mai au curajul de a învinge lumea cu visurile lor, le e frică să privească cerul. Tocmai de aceea, cu dorinţa de a ne regăsi pe noi înşine, regăsindu-l pe Dumnezeu, noi, cercetaşii centrelor locale "Adormirea Maicii Domnului" Pildeşti, "Coborârea Duhului Sfânt" Adjudeni şi "Înălţarea Domnului" Sagna, am participat la exerciţii spirituale, între 20 şi 23 aprilie 2017.
Astfel, cu rucsacii în spate, voia bună şi zâmbetele pe chipuri, bucuria şi speranţa în inimi, am ajuns, joi, 20 aprilie, într-o casă specială, unde suntem primiţi de fiecare dată cu multă căldură şi bucurie. Aici, la Casa Providenţei a Surorilor Divinei Providenţe din Iaşi, am încercat să trăim un timp de har, în care să ne deschidem inimile şi să medităm la diferite aspecte ale vieţii noastre. Bineînţeles, am avut nevoie şi de o persoană care să ne călăuzească momentele spirituale prin îndemnuri, sfaturi, teme de gândit, întrebări pe care să le primim la fiecare meditaţie. Tocmai de aceea, îndrumătorul nostru spiritual a fost pr. Egidiu Condac, care a reuşit prin cuvintele sale să aşeze în sufletul nostru acele ancore de care aveam nevoie pentru a ne regăsi, pentru a prinde curaj, pentru a ne opri în călătoria noastră mereu şi mereu la Dumnezeu.
Meditaţiile noastre au avut ca punct de plecare Învierea lui Isus, pentru că acesta a învins moartea pentru fiecare din noi, dăruindu-ne o lumină care să nu se poată stinge niciodată, ci să poată călăuzi întreaga noastră viaţă. Tocmai de aceea, a trăi cu adevărat învierea, înseamnă a trăi cu adevărat viaţa în Cristos. Poate părea atât de dificil să trăim viaţa în Cristos, de cele mai multe ori, noi crezând că nu suntem demni de a răspunde afirmativ unei asemenea trăiri. Însă, a trăi viaţa în Cristos înseamnă a ne urma cursul nostru normal, făcându-l pe Dumnezeu prezent în alegerile noastre, în binele pe care îl facem în fiecare zi, în adevărul pe care îl mărturisim, în iubirea pe care o trăim pentru cei din jur, în drumul regăsirii noastre şi nu în ultimul rând, în bucuria noastră.
Ca tineri, alegem să trăim în comuniune, diferenţiind-o pe aceasta de uniformizarea care este atât de mult promovată în zilele noastre. Iar dacă în comuniune se regăsesc toţi, împărtăşind aceleaşi valori, uniformizarea îşi impune propriile standarde, care nu pot fi atinse de toată lumea. Mai departe, meditând despre bine, am ajuns la concluzia că acesta este scopul omului, care a fost creat de binele cel mai mare, Dumnezeu. Iar împărtăşind şi acţionând pentru bine, suntem conduşi către adevăr, care nu poate fi divizat, unicitatea sa concretizându-se prin existenţa lui Dumnezeu, care este el însuşi adevărul. Fiind creaţi de acelaşi Dumnezeu, prin adevăr se defineşte fiecare dintre noi, pentru că valorăm mai mult prin ce suntem, decât prin ceea ce avem. Iar atunci când ne pierdem în minciuni, neadevăruri, falsuri, putem ştii că putem găsi dreptatea în propria noastră conştiinţă.
Cursul meditaţiilor noastre ne-a condus apoi către iubire, la care este chemat fiecare om, în trăirea vieţii sale. Astfel, am descoperit că iubirea vine din interiorul nostru şi ea nu se termină niciodată tot la iubire, ci la roadele pe care le dăruieşte şi la care putem contribui prin participarea activă la iubirea lui Dumnezeu. După aceea, am ajuns la regăsirea noastră proprie, care de multe ori ne pare imposibilă. De ce? Pentru că adesea ne căutăm în oameni, în locuri, în imagini, în idei, însă, nu ne putem regăsi decât dacă vom căuta acolo unde ne-am pierdut, adică în noi înşine. Tocmai de aceea, toate meditaţiile la care am participat au avut scopul de a ne conduce către noi înşine, către examinarea propriei noastre vieţi şi conştiinţe, către redescoperirea curajului de a porni în lume cu visurile şi speranţele noastre.
Pentru a înţelege mai bine mesajul, după fiecare meditaţie, fiecare dintre noi a petrecut un timp personal, pentru a regăsi în tăcere răspunsurile pe care le caută. Apoi, au avut loc discuţiile în grupurile mici, unde fiecare a împărtăşit cu cei de lângă el propriile idei, experienţe şi momente trăite, ca în final, adunându-ne în grupul mare, să punem în comun concluziile la care am ajuns. Iar în fiecare zi am simţit prezenţa lui Isus, ascuns în preasfântul sacrament, participând la sfintele Liturghii, animate de cântecele şi bucuria noastră.
Din programul nostru nu au lipsit nici drumeţiile, pentru că deşi zăpada răzbea din toate puterile, ne-am avântat într-o vizită la catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", unde am vizitat şi memorialul "Anton Durcovici", şi catedrala veche, locul unde astăzi istoria îşi dezvăluie misterele. O altă vizită a fost la Căminul de bătrâni al surorilor Divinei Providenţe, care a fost o experienţă cu adevărat deosebită. Am interacţionat cu bătrânii, care ne-au impresionat prin curajul, seninătatea şi speranţa cu care privesc viaţa. Un alt moment special a fost sâmbătă seara, în ajunul Duminicii Luminate, când, având câte o lumină în mână, am parcurs Calea Luminii, descoperindu-l pe Isus cel Înviat. Iar între momentele centrale, şi-au făcut loc şi momentele de animaţie, pe care le-am petrecut prin jocuri, care ne-au unit şi ne-au apropiat, fiind şi o provocare la care am răspuns cu multă creativitate şi bucurie. Astfel, am reuşit să creştem frumos, să ne cunoaştem unii pe alţii, să formăm un grup unit şi să dezvoltăm relaţiile dintre noi. Cu siguranţă toate obiectivele au fost atinse, dovadă fiind mărturiile cercetaşilor prezenţi:
"Exerciţiile spirituale m-au ajutat să mă regăsesc pe mine însumi şi nu în ultimul rând să am încredere mai multă în mine. Cred că după o aşa experienţă aş putea zice că am mai mult curaj. Ceea ce am învăţat eu aici este că nu inima ne conduce pe noi, ci noi pe ea. Experienţa, curajul, încrederea pe care le-am căpătat aici le voi transmite şi celorlalţi" (Raluca Oroş, C.L. "Înălţarea Domnului" Sagna).
"Când am ajuns aici, mi s-a dat o foiţă pe care să scriu ce aş dori să capăt în urma acestei experienţe. Eu am ales cuvântul CURAJ şi în mod surprinzător pot spune că, acum că am ajuns la finalul acestei călătorii, am mai multă încredere în mine, mai mult curaj. Pe lângă activităţile desfăşurate, am reuşit să îmi construiesc multe relaţii de prietenie, am descoperit bucuria vieţii trăite în Cristos înviat" (Sabina Burcă, C.L. AMD Pildeşti).
"În aceste zile am pornit în lumea interioară a sufletului nostru. Întâi am învăţat să trăim, alegând viaţa. Dacă înainte eram descurajată în a-mi trăi viaţa care mi-a fost dată, acum am un motiv în plus de a alege viaţa. Am învăţat că a trăi înseamnă a face bine şi că mereu trebuie să fim recunoscători pentru el" (Patricia Giurgilă, C.L. "Coborârea Duhului Sfânt", Adjudeni).
Aşadar, toţi cercetaşii care am participat suntem GATA ORICÂND să ne întoarcem acasă cu mult curaj şi voinţă de a împărtăşi cu ceilalţi ceea ce am trăit în aceste zile, pentru a ne duce misiunea la îndeplinire. Aducem mii de mulţumiri tuturor celor care au făcut posibilă desfăşurarea acestei activităţi şi suntem siguri că împreună putem construi o lume mai bună, în care să avem încredere să trăim, să visăm, să acţionăm, în toate lăsând prezentă lumina învierii lui Isus.
Andreea Mîrţ
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 20-23 aprilie: Iaşi: Exerciţii spirituale pentru cercetaşi din Pildeşti, Adjudeni şi Sagna
