Un an special pentru preoţi... dar nu numai!. 365 de gânduri propuse de Editura "Città nuova"
Intenţia papei Benedict al XVI-lea cu privire la Anul Sfintei Preoţii, care se deschide astăzi, 19 iunie 2009, este aceea de a reînnoi în preoţi conştiinţa plină de bucurie a existenţei lor şi a activităţii lor în Biserică şi pentru oameni, de a trezi în rândul poporului creştin stima faţă de o slujire pe care mijloacele de comunicare riscă să o întunece.
Pentru a însoţi zi de zi drumul acestui an, preoţii din Mişcarea Sacerdotală propun 365 de gânduri, în patru mici volume editate de Editura "Città Nuova" (Italia). Autorii sunt diferiţi: de la parohul de Ars, sub patronajul căruia a fost pus Anul Sfintei Preoţii, la cardinalul Van Thuan, de la sfinţii părinţi ai Bisericii, precum Augustin şi Ioan Gură de Aur, la papa Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. De asemenea: fondatori, precum sfântul Escrivŕ de Balaguer, Chiara Lubich, don Giussani, P. Kentenich şi teologi, printre care card. Kasper, Rahner şi Bonhoeffer.
În conţinutul lor, aceste gânduri au "pretenţia" de a exprima frumuseţea slujirii preoţeşti în sine şi în legătura ei cu preoţia baptismală a tuturor credincioşilor. Din acest motiv se adresează, bineînţeles, preoţilor, dar şi întregului popor, cu convingerea că numai într-o compoziţie a diversităţilor se pot descoperi rolurile şi talentele fiecăruia.
Cele patru volume corespund "anotimpurilor" şi parcurg dimensiunile fundamentale ale vieţii preoţilor: existenţa (primul volum cu titlul "Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine"..., care începe cu ziua de 19 iunie), acţiunea, problemele şi perspectivele, urmând o logică pozitivă şi propozitivă, dincolo de sloganurile curente.
La culegerea textelor au colaborat experţi din diferite ţări, cu intenţia de a arăta că, şi astăzi, "preotul este de folos", pentru a construi Biserica, trupul lui Cristos, ca "popor" şi "familie" şi contribuie la introducerea în lume a simţului "fraternităţii".
Cei care s-au îngrijit de această culegere sunt: Hubertus Blaumeiser, preot şi teolog, consultor al Congregaţiei pentru educaţia catolică; Tonino Gandolfo, paroh, jurnalist şi profesor de ştiinţe, angajat în formarea permanentă a preoţilor.
Mişcarea sacerdotală este prezentă în cinci continente. Cuprinde circa 17.000 de preoţi diecezani şi diaconi permanenţi. După modelul "spălării picioarelor", promovează un stil de viaţă şi de slujire înrădăcinată în Evanghelie şi bazată pe slujirea oricărui semen, "pentru ca toţi să fie una".
Primul volum din care au fost publicate şi pe ercis.ro aceste meditaţii se numeşte: Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoţii. 1. Vara , autori: Hubertus Blaumeiser şi Tonino Gandolfo, editat de "Città Nuova" la Roma în 2009.
*
Prefaţă
"Neliniştitor", aşa defineşte un episcop prezenţa preotului alături de laici. Neliniştitor: o figură care "nu lasă liniştiţi".
Dar ce anume poate să spună preotul, odată ce a fost definit "omul sacrului", celui care este chemat să fie prezent şi activ în locuri care par să nu aibă nimic sacru?
Poate că răspunsul se află în întregime într-un adjectiv: "pastoral". Rolul preotului este o slujire pastorală. Referinţa este la "Păstor" şi nu e puţin lucru, deoarece înseamnă a face referinţă la cel care s-a definit "lumină a vieţii", care a venit să dea "viaţa".
În activitatea lor existenţială şi socială, bărbaţii şi femeile pot găsi lumina, adevărul, libertatea: viaţa are nevoie să fie făcută "luminoasă", "adevărată", "liberă"...
A vorbi despre viaţa "aceasta" sau despre "cealaltă" este un limbaj care probabil poate ajuta să ne înţelegem, însă riscă să se înţeleagă greşit "vestea cea bună" pe care ne-o dăruieşte Isus. Există o unică viaţă de trăit, de la zămislire la veşnicie, pentru care moartea este "paşte", trecere.
Lumina lui Isus se proiectează asupra întregii vieţi, îmbogăţeşte cu sens orice aspect: afecţiunile şi relaţiile, începând de la cele familiare, bucuriile şi durerile, alegerile de viaţă şi angajamentele, care devin realizatoare cu cât asumă mai mult stilul slujirii. Ce vrea să însemne societatea dacă nu a fi în slujire reciprocă, în care fiecare pune în joc propriile talente, pentru a face asemenea Păstorului: a ne dărui pe noi înşine pentru alţii, pentru ca să ia trup familia umană?
Atunci, preotul se încadrează aici în mijloc, pentru a mărturisi că referinţa la Isus nu este "stranie" pentru viaţa fiecăruia şi a comunităţii umane, ci este "de aceeaşi natură": nu va face el politică, ci le va aminti politicienilor şi cetăţenilor că "stilul" evanghelic transformă politica şi că fără el aceasta riscă să devină o junglă; nu va asuma angajamente familiare asemenea celorlalţi, dar va putea să le descopere soţilor, părinţilor şi copiilor că iubirea care ştie să scoată în evidenţă ceea ce este mai bun din fiecare, să ierte, să se dedice pentru alţii, chiar şi dincolo de propriul cerc restrâns, este iubirea cea mai "frumoasă" de trăit; nu va pune realizarea sa în roluri scolastice, administrative, profesioniste, ci, invitând să privească la cel care "a spălat picioarele", va coopera la transformarea oricărui rol în "raport".
La descoperirea acestei prezenţe pline de fascinaţie şi semnificaţie pentru ziua de azi a umanităţii ar vrea să contribuie cu umilinţă, în decursul acestui An al Sfintei Preoţii, "gândurile" propuse în această cărticică şi în cele trei care vor urma.
Tonino Gandolfo
Hubertus Blaumeiser
*
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoţii, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoţiei" de pe rândul cu "Lecturile zilei" şi "Gândul zilei", precum şi din secţiunea "Anul Sfintei Preoţii".
