Ucraina, arhiepiscopul Şevciuc: Războiul absurd şi sacrileg, dar acum nu ne simţim abandonaţi
de Salvatore Cernuzio
Vorbeşte despre o "tragedie", pentru Ucraina şi pentru lume, despre o "populaţie traumatizată" de aceste douăsprezece luni ale unui război "orb, absurd, sacrileg" şi despre "neputinţa" de a ajunge la pace. Apoi lansează un apel la politicieni, la mass-media, la oricine are glas şi responsabilitate la nivel internaţional: "Nu ne lăsaţi singuri... Minciuna şi indiferenţa ucid". Arhiepiscopul major de Kiev-Halyč, Sviatoslav Şevciuc, este în colocviu via Zoom cu un grup restrâns de jurnalişti, la puţine zile de la prima aniversare a invaziei ruse din 24 februarie 2022.
O mângâiere vizitele liderilor la Kiev
Conducătorul Bisericii greco-catolice ucrainene este conectat din arhiepiscopi, reşedinţa sa la Kiev de la fereastra căreia, care dă spre fluviul Nipru, în lunile trecute a văzut explodând "focul" pe cer. În capitala ucraineană, în timp ce se desfăşoară interviul, a ajuns pe neaşteptate preşedintele american Joe Biden. Şevciuc zâmbeşte: "În urmă cu un an, în acest moment - spune el - toţi ne abandonau. După 24 februarie au rămas numai două reprezentanţe: nunţiul apostolic, Visvaldas Kulbokas, şi ambasadorul polonez. Mulţi s-au mutat la Lvov, în vestul Ucrainei sau în Polonia. La distanţă de un an toţi s-au întors, vin să ne viziteze aici. La nivel politic, militar, roadele acestor vizite vor fi revelate de experţi. Dar vorbind în numele oamenilor simpli, acest lucru ne face să simţim că nu suntem uitaţi, nu suntem abandonaţi, că putem conta pe solidaritatea Europei, Italiei, a lumii". "Este o mare mângâiere", spune arhiepiscopul, "armata rusă ne-a condamnat la moarte. Solidaritatea ne dă speranţa că această condamnare nu va fi executată, că vom fi capabili să supravieţuim, să ne apărăm şi să construim o ţară liberă şi democratică".
Neputincioşi în faţa unui război sacrileg
"Speranţă" este un cuvânt pe care Şevciuc îl repetă des în timpul colocviului. Împreună cu acesta, şi "recunoştinţă". Recunoştinţă "faţă de Domnul pentru că am fost capabili să supravieţuim şi să slujim poporul nostru făcând posibilul"; recunoştinţă "pentru imensa solidaritate universală". Însă recunoştinţa este însoţită de un "sentiment de neputinţă": în prevenirea războiului şi acum, după un an, în oprirea lui. "La sfârşitul anului 2021, deja se prevedeau fantomele războiului care se apropia... Din partea mea am încercat să sensibilizez atâtea instituţii despre acest pericol, dar din păcate nici mecanismele dreptului internaţional, nici instrumentele diplomatice n-au fost în măsură să prevină războiul. Toată lumea se simte neputincioasă în faţa unui război orb, absurd, sacrileg".
Regretul cel mai mare, destăinuieşte Şevciuc, este de a nu fi reuşit să se salveze vieţile umane: "Amintesc Mariupol: de câte ori am încercat să ducem hrană şi apă, dar atâţia oameni au murit acolo de foame şi sete". Şi atâţia oameni au murit torturaţi şi ucişi sau loviţi de rachete. "Anul acesta probabil pentru prima dată - spune arhiepiscopul major - am văzut cum armele moderne sunt capabile să distrugă tot: vieţi umane, oraşe, ecologie".
Folosirea armelor
Tema armelor este acum centrală. "Se vorbeşte despre o folosire proporţionată", afirmă Sviatoslav Şevciuc, ca răspuns la o întrebare despre apelul recent al UE de a aproviziona Ucraina cu arme. "Nu mă simt în largul meu să vorbesc despre asta", afirmă arhiepiscopul, "dar în acest moment capacitatea Ucrainei de a se apăra nu este proporţionată cu capacitatea Rusiei de a ne agresa. Suntem o ţară mult mai mică. Este un miracol că suntem vii". Consiliul panucrainean al Bisericilor, recent în vizită la Roma, a adresat comunităţii internaţionale o scrisoare deschisă pentru a cere să trimită instrumente anti-rachetă. "Cum de cer Bisericile aprovizionarea cu anumite tipuri de arme? Pentru că dacă doborâm o rachetă nu moare nimeni, dar dacă ea cade provoacă atâţia morţi. În acest moment Consiliul panucrainean consideră acceptabilă din punct de vedere moral trimiterea armelor în Ucraina pentru a mări capacitatea de apărare", afirmă Şevciuc.
Dialogul cu ortodocşii
Problema este spinoasă, ca aceea a dialogului cu Bisericile ortodoxe ucrainene legate cu Moscova. În decembrie, preşedintele Volodimir Zelenski, după investigaţii şi percheziţii ale serviciilor de securitate interne, a semnat un decret pentru a pune restricţii activităţii Bisericii ortodoxe în comuniune cu Patriarhia de Moscova. "Această Biserică trăieşte acum un moment de confruntare deschisă cu societatea ucraineană", comentează Şevciuc. "Înainte de război oamenii strigau unitate, acum există o cerere puternică de a interzice această Biserică. Aproape o ură... Nu este creştinesc, dar sunt sentimentele poporului rănit". Problema, avertizează prelatul, este că "atunci când o Biserică se ciocneşte cu opinia publică, mai devreme sau mai târziu va veni un politician care va exploata acest sentiment şi îl va transforma în lege". Între timp în Parlamentul ucrainean, afirmă Şevciuc, este în studiu un proiect legislativ prin care "statul va fi constrâns să facă totul pentru ca nicio Biserică sau societate religioasă să nu poată fi instrumentalizată de o ţară externă pentru propriile scopuri politice".
Toţi răniţi
Tot cu privirea la populaţie, liderul greco-catolic afirmă: "Suntem un popor traumatizat. Mulţumire fie lui Dumnezeu cu ajutorul internaţional am fost capabili să prevenim o tragedie umanitară". La rândul său, Biserica, într-o primă fază s-a concentrat asupra ajutoarelor materiale: "Unde am putut în teritoriile ocupate, toţi au fost primiţi şi slujiţi. Se vorbeşte despre 15 milioane de persoane". Acum Sinodul greco-catolic a aprobat un plan pastoral despre tema "îngrijirii rănilor". "Vedem că 80% din populaţie au nevoie de reabilitare. Toţi am fost răniţi, şi eu... Îmi amintesc vizita la Zaporoje în noiembrie, făceam o omilie într-o bisericuţă de lemn şi 7 bombe ruseşti au căzut pe capetele noastre. Priveam în ochi aceste persoane care tremurau şi ascultau exploziile. M-am gândit: «Doamne, când voi şovăi voi înceta să predic şi aceşti oameni sunt înspăimântaţi de moarte». Am fost capabili să trăim aceste momente, însă aduc cicatrice".
Copilărie furată
Primii care suferă sunt copiii. Cei cărora războiul "le-a furat zâmbetul", cu a spus recent papa. "Pierd copilăria lor", spune Şevciuc. Relatează istoria unei familii din Kramatorsk, lovită de un atac cu bombe la gară. "Fiica mai mare a fost ucisă, mama a pierdut picioarele. Copilul de 11 ani a fost constrâns să se ocupe de mama rănită şi să organizeze înmormântarea surorii. Vorbind cu el, am văzut că într-o clipă a pierdut copilăria. Vorbea ca un om matur cu voluntarii şi medicii, era protector faţă de mama...". "Încercăm cu adevărat să facem o pastoraţie specifică pentru copii şi pentru cei mai vulnerabili", adaugă el, "chiar dacă numărul exact al celor care au nevoie de însoţire încă nu-l ştim".
Preoţi şi episcopi demoralizaţi
Aşa cum nu se ştie când se va termina "această absurditate" în Ucraina. "Durerea în oameni creşte în fiecare zi", răbufneşte Şevciuc, declarându-se totuşi "orgolios" de atâţia episcopi, preoţi, surori, călugări care "au ştiut să-l vadă pe Cristos în oamenii răniţi de război. Persoane înfometate, fără nimic, care se încredeau complet în noi". "Mă înduioşez", spune el, cu voce emoţionată. Tot aceşti episcopi şi preoţi acum sunt "demoralizaţi": "În fiecare zi trebuie să celebreze înmormântări de victime, militari şi civili. «Înmormântări fără sfârşit... nu mai ştim ce să spunem», îmi spunea un episcop".
"Astăzi - conclude Şevciuc - se vorbeşte de atâtea propuneri de pace. Guvernul nostru are formula sa de pace: primul punct este ca Ucraina să elibereze toate teritoriile ocupate. Alte propuneri vorbesc despre un compromis, o negociere, de a ceda vreun teritoriu etc. Dar când ascult aceste discuţii, îmi vine un fior. Pentru Biserică, nu este vorba de teritorii, ci de persoanele care sunt acolo. Trebuie să eliberăm persoanele, pe credincioşii noştri!".
Redemptoriştii "eroici"
În toate regiunile ocupate - "17% din ţară" - n-a rămas nici măcar un preot: "Nici greco-catolic, nici latin... Unii au fost alungaţi, alţii închişi", afirmă arhiepiscopul, amintindu-i pe cei doi părinţi redemptorişti "eroici", Ivan Levytskyi şi părintele Bodhan Heleta, arestaţi la 16 noiembrie la Berdyansk şi "de o sută de zile supuşi la torturi zilnice". "Nicio negociere, nicio diplomaţie, n-a fost capabilă să aline durerile acestor preoţi".
A nu închide ochii
"Ne rugăm - este apelul concluziv al conducătorului Bisericii greco-catolice - pentru ca Domnul să asculte sângele care strigă din pământul ucrainean spre cer. Cerem ca lumea să nu închidă ochii în faţa rănilor şi a suferinţelor poporului, să nu renunţe la această temă. Adesea durerea ucraineană dispare din ziare, nu mai constituie ştire, ca în 2014 cu invazia în Donbass. Adevărul mereu, cum spune şi papa, este victimă a războiului. Un război de dezinformare. Minciuna şi indiferenţa ucid, ucid atâţia".
(După Vatican News, 21 februarie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
