Ne-am oprit toţi din viteză
Ca să facem o sinteză
Evangheliei de veacuri,
Care poartă lumii leacuri.
Dintre lucrurile sfinte
Am găsit patru cuvinte
Spuse de noi la altar,
Cu mult conţinut şi har:
"Luat", "binecuvântat",
"Frânt" apoi şi lumii "dat".
Când Isus pâine-a luat,
În ea, el a contemplat
Trupul său, întreaga viaţă,
Luată-n mâini cu importanţă.
E bine să contemplăm;
Viaţa-n mâini să o luăm,
Însă nu în mod închis,
Ca Adam în paradis,
Care fructul a luat
Pentru sine, nu de dat.
Viaţa-n mâini să o luăm,
Pentru alţii să o dăm.
Sunt nevoi piramidale.
Le-ntâlnim mereu pe cale:
Somn, mâncare, protejare,
Uşa-nchisă la intrare,
Grup de care s-aparţii,
Singurel ca să nu fii,
Grija de a fi stimat,
De-ai tăi semeni lăudat,
Interes, realizare,
Pentru-a fi în lume mare.
Dar nevoia de divin
O găsim mereu din plin.
Fără Domnul eşti frustrat,
Într-un cuib poate blindat,
Ca-n Cenacol zăvorât,
Când nu era coborât
La apostoli Duhul Sfânt
Pentru Noul Legământ.
Viaţa este preţioasă,
Dăruind-o îi mai frumoasă.
Când te simţi că eşti ales,
Faci ofrandă cât mai des.
Nu priveşti spre faliment,
Eşti cu alţii mai atent,
Retrăieşti o amintire
Din trecut, de la sfinţire,
De l-al tău diaconat
Şi apoi prezbiterat,
Când ai fost aşa deschis,
Oferind real, nu-n vis,
Viaţa Celui ce te-a luat
Pentru a fi consacrat.
Oferta interioară
Fie ca odinioară!
Lasă-te atras în sus
De iubirea lui Isus!
Romantismul n-are loc
Dacă viaţa-i pusă-n joc.
Vezi noua realitate!
Singur nu le faci pe toate.
Vezi al harului primat!
Lasă-te abandonat
În puterea Domnului,
Creatorul cerului!
El e binecuvântat
Pentru tot ce a creat.
În persoana lui Isus
Mulţumeşti Celui de sus,
Şi-a lui binecuvântare
Vine pentru consacrare.
Tu contemplă acţiunea
Şi vezi care e minunea!
Eşti atras în rugăciune
Pentru-o astfel de minune.
Domnul se încrede-n tine
Şi credinţa ţi-o susţine.
Pentru Petru s-a rugat
Şi credinţa i-a păstrat.
I l-a dat pe Duhul Sfânt
Să consacre prin Cuvânt.
Să n-ai îndoieli vreodată
Ca la Masa altădată,
Când poporul s-a întrebat:
"Unde-i Domnul? E plecat?"
La oricare celebrare,
Tu afirmi de la intrare:
"Domnul este, e cu voi!
Nu dispare dintre noi".
Şi inviţi către Isus:
"Inimile voastre, sus!"
Îi inviţi la contemplare
Pe creştini în adunare
Să privească-n viaţa lor
Pe Domnul, Mântuitor,
Pe Cel care i-a scăpat
De robie şi păcat.
Rugăciunea la altar
E efort dar e şi har.
E un spaţiu, e cămară.
Vii în ea de dinafară
Şi găseşti hrană divină,
Care poate să susţină
Viaţa ta de preoţie
Cu mai multă bucurie.
Rugăciunea te transformă.
Nu mai pare doar o normă
Ci un lucru preferat,
Experienţă de gustat,
O trăire pentr-un fiu,
Vorbind Tatălui, Cel viu.
Dar este şi ascultare.
E un spaţiu de-mpăcare
Cu-al tău eu neliniştit
Şi cu cerul, în sfârşit.
Fariseul s-a rugat
Dar pe el s-a contemplat.
În oglindă s-a privit.
O fereastră n-a găsit
Către cer spre Dumnezeu.
A privit doar al său eu.
S-a văzut formal perfect
Fără cel mai mic defect,
Condamnând vameşul, jos,
Ca un mare păcătos.
S-a rugat un monolog
Şi s-a întors suflet olog.
Vameşul privind departe
S-a rugat, nu ca la carte.
A rostit simplu, frumos:
Sunt un mare păcătos.
Ai milă Doamne de mine,
Am greşit faţă de tine.
Domnul l-a privit în taină.
L-a îmbrăcat cu altă haină,
Şi-a plecat îndreptăţit,
Cu un suflet fericit.
Ruga este mai plăcută
Când ai inima ta frântă.
Gestul frângerii îl ştii
La atâtea liturghii.
Prima frângere-aparţine
Domnului venit la tine.
Când te frângi, când mult iubeşti,
Tot ca el te dăruieşti.
Gestul de la Emaus
Revelează pe Isus.
Glasul poate nu contează;
Doar gestul îl revelează.
El era Mielul ascuns,
Pentru noi jertfit, străpuns.
Ucenicii l-au privit
Şi aşa l-au regăsit.
Jertfa lui e ascultare
Şi deplină conformare
Cu voinţa Tatălui;
Frângere de dragul lui.
El s-a frânt ca să unească
Firea noastră pământească.
Nu fi trist când, poate frânt,
Suferi mult pe-acest pământ.
Inutilă viaţa nu-i.
E plăcută Domnului.
Dumnezeu nu a greşit
Când viaţă ţi-a dăruit.
E nevoie să gândeşti:
Dumnezeu e unde eşti.
Spune-i "Abba" cu Isus
Şi primeşti harul de sus.
Vei găsi că-i mare har
Să oferi viaţa în dar.
Poate că nu te-ai gândit
Cât de mult e preţuit
Cel care în omenire
Se oferă-ntr-o slujire.
Gestul tău e valoros.
Fii alături de Cristos!
Pr. Eugen Budău
