De câteva zile am ajuns în ţară după o călătorie mai amplă, care a inclus câteva săptămâni petrecute în inima Africii, în Togo, în perioada 8 aprilie - 15 mai 2010, în oraşul Sokodé. Sokodé e situat în centrul ţării. Se spune despre această ţara, Republica Togo, că este surâsul Africii.
Oamenii sunt primitori şi-ţi oferă cu bucurie tot ce au, din puţinul lor. Ceea ce m-a marcat a fost simplitatea lor şi mai ales zâmbetul lor. La oraş oamenii sunt diferiţi faţă de cei care trăiesc la ţară. Mijlocul de transport este motocicleta (pentru cei care au posibilităţi financiare, adică au un serviciu) şi mersul pe jos (pentru cei mai săraci).
Un fapt care mi-a rămas în suflet a fost în momentul în care am plecat să celebrez sfânta Liturghie într-un sat (aşa credeam eu, dar de fapt nu era un sat, ci casele erau răspândite peste tot), iar aceste case erau situate în junglă sau savană.
După o călătorie de o oră cu maşina şi după ce am continuat drumul pe jos, neavând posibilitatea să continui drumul cu maşina, drum care, de fapt, nu există, fiind o mică potecă pe unde oamenii circulau pe jos, am ajuns la locul unde trebuia să celebrez şi am găsit o biserică improvizată, în natură. Biserica era simplă, şase lemne înfipte în pământ, câteva lemne puse deasupra, sub forma unui acoperiş, şi multe frunze de palmier. Aşa arăta biserica unde a trebuit să celebrez prima mea sfântă Liturghie în acel sat.
Ajuns la faţă locului, în câteva minute au apărut şi oamenii care locuiau în acel ţinut... şi interesant era faptul că ei veneau din direcţii diferite, nu era un drum pe care să-l urmeze, ci fiecare familie, fiecare trib avea un drum a lui (o mică potecă). Liturghia s-a celebrat în limba franceză, fiind limbă oficială. Nu spun timpul oferit pentru sfânta Liturghie... poate să dureze şi patru ore... dar pentru ei... nu e mult: "Oricum astăzi e ziua Domnului şi deci trebuie să i-o oferim lui", spunea un băştinaş de-al locului.
După sfânta Liturghie, au obişnuinţă să stea de vorba între ei şi cu preotul. Participarea la sfânta Liturghie: aproximativ 20 de adulţi, 30 de tineri şi peste 40 de copiii. Nu trebuie uitat că este o comunitate tânără, care a fost încreştinată de numai trei ani. În Togo există 43 % creştini (catolici şi protestanţi), aproximativ 20 % musulmani, 5 % secte, iar restul sunt animişti sau cei care practică religia tradiţională sau pur şi simplu nu au nici o religie.
Sunt multe de spus despre această ţara, despre acei oameni pe care i-am întâlnit şi sper că fotografiile pe care le veţi vedea să vorbească de la sine.
Acest sejur petrecut în Togo mi-a întărit vocaţia mea religioasă şi creştină, de a merge în misiune, misiune care va începe oficial din septembrie 2010. Deşi sunt conştient că nu va fi uşor, sper cu ajutorul lui Dumnezeu, care m-a chemat, să-i pot răspunde, pentru ca împărăţia lui Dumnezeu să vină în noi şi în jurul nostru...
Pr. Iosif Gal, asumpţionist
