Cum am fi putut încheia mai plenar Anul Milostivirii decât printr-un pelerinaj naţional la Cetatea Vatican şi celebre sanctuare din Italia centro-nordică, ocazie pentru pelerinii din Dieceza de Iaşi să treacă prin multe porţi ale milostivirii, înălţând rugi, iniţiate de Sfinţia Sa Petru Gherghel, care ne-a însoţit în acest reuşit tur bimensual.
Trei zile în Roma, împreună cu 500 catolici din toată Romania, însoţiţi de trei episcopi, reprezentând provinciile istorice. Am avut rezervate locurile din faţă în înţesata piaţă "Sfântul Petru" cu grupuri de pe câteva continente, ocazie cu care papa Francisc s-a adresat şi românilor prezenţi, mesajul său, de altfel, universal, fiind centrat pe valori precum iertare, dragoste, bucurie, contrastând egoismul, autosuficienţa şi falsa libertate. În bazilica "Sfântul Petru" - biserica papilor succesori lui Petru, pe locul martiriului său, s-a oficiat Liturghia episcopală, la altarul principal (sub cupolă). Concepută de Michelangelo şi Bernini, şi desăvârşită în alţi 120 de ani, bazilica adăposteşte fresce, picturi, sculpturi, fundamentale ale umanităţii (precum Pieta) şi, mai ales, mormântul lui Simon Petru şi al papei Ioan Paul al II-lea. A doua zi - la celelalte trei bazilici patriarhale: "Sfântul Ioan din Laterano", "Santa Maria Magiore", iar, ceva mai departe, pe lângă hotelul nostru, impresionanta catedrală "Sfântul Paul". Altă zi dedicată altor locuri turistice memorabile precum Colosseum (ruinele marelui amfiteatru antic), Forumul Roman, columna lui Traian şi Pantheonul, ca şi alte impresionante monumente şi fântâni din Piazza Navona, Piazza di Spagna, şi cea cu Fontana di Trevi. Având autobuz "la scară" şi ghid profesionist, nu s-a irosit nici un ceas din planul turistico-religios propus şi am putut traversa Roma în câteva zile, refăcând, mental, epoci întregi redate posterităţii prin monumente şi opere realizate desăvârşit în stil clasic, renascentist şi baroc.
Aflându-ne, de fapt, într-un pelerinaj, am purces pentru o săptămână spre nord, pe la sanctuare bătute de pelerini de secole: la "Sfântul Anton" din Padova, cu un relicvar impresionant, la mormântul sfântului Francisc, la Assisi, cu complexul monastic franciscan nepereche, la Loreto cu bazilica dedicată casei sfintei Fecioare adusă, parţial, din Nazaret, la Cascia, unde sfânta Rita parcă doarme în raclă, la Collevalenza, cu modernul complex monahal ridicat de Maica Speranţa, la Fuori Le Mura, biserica papilor. Deoarece sanctuarele sunt, majoritatea, cocoţate pe colinele muntoase ale Apeninilor, ne-am bucurat savurând peisaje de neuitat din Umbria profundă până în Alpii din nord.
Trecând în pitoreasca Austrie, am poposit în satul fericitului Anton Durcovici, lângă Viena, la Bad Deutsch-Altenburg (după ce în Italia vizitasem comuna natală, pe vârf de munte, a primului episcop de Iaşi, N. I. Camilli, 1894...). Ultima zi am lăsat-o în Budapesta, pe la monumente şi biserici celebre.
Acum, după ce s-au sedimentat impresiile şi sentimentele, trăiesc cu mulţumirea unei binecuvântări de a fi fost parte la un regal turistic şi religios, ce dă mărturie despre o civilizaţie reperială a umanităţii, şi, mai ales, o istorie a creştinismului - trecând de la stadiul primar prin momentele ei ulterioare, împrăştiitoare de sămânţă roditoare pe acest pământ - piedică eternă a perisabilităţii.
Cecilia Moldovan
* * *
Pelerini la Roma (articol cu album foto)
