În perioada 29 iulie - 2 august 2019, 35 de tineri animatori din Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi au avut ocazia să participe la campusul tinerilor desfăşurat în Maramureş, fiind însoţiţi de părintele Eugen Andrei şi sora Antonia Busatto.
Am pornit luni dimineaţă încărcaţi cu energie, bucurie şi dornici să petrecem câteva zile în liniştea ce caracterizează zona Maramureş. După câteva ore bune de mers cu autocarul am ajuns la locul de cazare din oraşul Borşa.
După o scurtă acomodare cu locul am participat la sfânta Liturghie în biserica "Sfântul Francisc de Assisi", din Băile Borşa rugându-ne pentru toţi binefăcătorii noştri. Aici am fost primiţi în fiecare zi cu ospitalitate de credincioşii comunităţii şi de pr. paroh Marius Leabu.
Marţi ne-am întors în trecut, experimentând ceea ce înseamnă o călătorie cu mocăniţa. Trenul a fost recunoscut prin prisma poveştilor auzite de la părinţi şi bunici. Aspectul complet diferit de cel al clasicelor trenuri cu care suntem obişnuiţi să circulăm şi mecanismul pe baza de cărbune sunt doar câteva din caracteristicile care impresionează în prima instanţă. Călătoria ce durează aproximativ patru ore poartă pasagerii mocăniţei într-o zonă în care lipsa semnalului încetează a mai fi un inconvenient.
După câteva ore de jocuri şi discuţii ne-am îndreptat spre următoarea destinaţie: Cascada Cailor, rămânând astfel înconjuraţi de natură până la sfârşitul zilei. Priveliştea văzută din telescaun şi calmul care înconjura zona transformă o drumeţie de 60 de minute în ceva extrem de relaxant.
După antrenamentul din ziua precedentă, eram pregătiţi să urcăm până la Lacul Iezer. Un traseu de patru ore poate pune în dificultate pe oricine, dar, deşi momentele în care am vrut să renunţăm nu au fost nelipsite, în cele din urmă am ajuns cu ajutorul cântecelor şi glumelor ce răsunau în jurul nostru. Cu siguranţă vorbesc în numele tuturor când spun că peisajul a meritat febra musculară resimţită în ziua următoare.
Joi, călătoria noastră în trecut a continuat, de această dată la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, la Cimitirul Săracilor din Sighet şi la Cimitirul Vesel din Săpânţa. Citind despre ororile petrecute în timpul regimului comunist şi păşind pe holurile închisorii era imposibil să nu rămâi marcat. Pereţii cu numele şi chipurile persoanelor ce au decedat în această perioada sunt cele care te copleşesc cu emoţii pe care nu le poţi înţelege pe moment.
După sfânta Liturghie, seară de seară ne-am adunat pentru a ne juca. În fiecare seară jocurile au fost coordonate de un grup diferit de vârstă. Jocurile de cunoaştere, de cooperare şi comunicare, de creativitate şi energizare alături de Activity, Jungle Speed, Remi au făcut ca serile noastre să fie unice. Vineri am lăsat cu greu peisajul oferit de culmile Munţilor Rodnei, Vârful Pietrosul, Negoiescul Mare şi ne-am întors la Iaşi.
Închei prin a spune mulţumesc părintelui Eugen Andrei care a organizat acest campus, sorei Antonia care ne aştepta în fiecare dimineaţă cu un zâmbet larg pe buze, care se asigura că o să avem mâncare delicioasă în farfurie şi care mereu era gata să ne ajute cu orice aveam nevoie, şi într-un mod special părintelui paroh Petru Sescu şi tuturor binefăcătorilor fără de care acest campus nu ar fi fost posibil. Dumnezeu să-i răsplătească pe toţi cu darurile sale!
Francesca Bacuşcă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 29 iulie - 2 august: Tineri din Iaşi în campus în Maramureş
