Bacău: Campusul tinerilor din Parohia "Sfântul Nicolae"
În perioada 4-8 septembrie 2017, tinerii din Parohia "Sfântul Nicolae" din Bacău au trăit bucuria unor zile minunate, pline de har în nordul ţării, Maramureş, însoţiţi fiind de pr. Dominic Sorin Ciobanu, responsabil cu pastoraţia tinerilor. Tema campusului a fost: Descoperă România. În aceste zile tinerii au avut ocazia să se cunoască, să se împrietenească, să trăiască asemenea unei adevărate familii, să descopere frumuseţea Creaţiei, dar şi să surprindă crâmpeie din istoria poporului lui Dumnezeu, a sacrificiului pe care l-au făcut înaintaşii noştri în apărarea adevărului, mărturie vie a trăirii în cuvinte şi fapte iubirea faţă de Dumnezeu şi aproapele.
După cum ziua bună se cunoaşte după zâmbetul de dimineaţă, începutul campusului din acest an ne-a surprins cu zâmbete şi voie bună, nu numai pentru o zi, dar pentru o săptămână. Aventura în care am pornit ne-a purtat pe meleagurile Maramureşului unde, vizitând obiectiv cu obiectiv, ne-am bucurat împreună de locuri, momente, oameni şi peisaje.
După un drum lung, petrecut unul alături de celălalt, în care nu se putea lăsa decât cu râsete, jocuri şi voie bună, am făcut un prim popas, într-un loc care ne-a încărcat cu energie şi totodată ne-a răsfăţat cu un peisaj cum rar întâlneşti. Transrarăul, căci despre el este vorba, ne-a încântat privirile şi ne-a oferit un răgaz mai mult decât perfect pentru lunga noastră zi.
Mult a fost puţin a rămas, astfel că ajunşi la destinaţie am fost primiţi cu căldură în locul în care urma să ne petrecem următoare săptămână, şi anume Oratoriul din Strâmtura. După o odihnă bine meritată, aventura noastră începea de-a binelea. Aceasta nu s-a limitat doar la a vizita anumite locuri şi a ne distra, ci a avut ca scop şi apropierea unul faţă de celălalt, dar şi de Dumnezeu. În acest sens, începutul fiecărei zile era marcat de o sfântă Liturghie, care ne pregătea sufleteşte pentru activităţile care urmau să ne întâmpine.
Deoarece este necesară cunoaşterea trecutului, tocmai pentru ca acesta să nu se repete, un prim obiectiv a fost Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet. Aici am fost întâmpinaţi de vocea Anei Blandiana care ne-a pregătit pentru ceea ce urma să vedem şi să auzim. Ca om în secolul XXI, ţi se pare de necrezut ce a făcut comunismul din oameni, însă după ce intri în camerele în care te întâmpină poveşti care mai de care mai cutremurătoare ale persoanelor încarcerate aici, nu ai cum să ieşi pe uşă aşa cum ai intrat. Ieşi un pic mai răscolit şi gânditor, purtând în suflet dorinţa de face lumea mai bună, ca istoria să nu se mai repete. Considerat ca parte a Memorialului, Cimitirul Săracilor este un loc întins dedicat oamenilor care au luptat împotriva comunismului şi au plătit cu viaţa. Aici îţi aminteşti de unde vii şi unde vei ajunge. Ieşind preţuieşti totul, mai mult, mult mai mult.
După aceste locuri dominate de o linişte incomodă, următoarea pe listă, Mănăstirea Săpânţa - Peri, ne-a întâmpinat cu o altfel de linişte. O linişte sufletească plusată de un loc surprinzător şi tăcut. Plecând cu imaginea impozantei Biserici în gând, am pornit către un alt obiectiv din Săpânţa care avea să ne facă mai veseli, şi anume Cimitirul Vesel. Socotind moartea ca un eveniment vesel, cimitirul se diferenţiază clar de altele. Am observat imediat de la distanţă Turla Bisericii şi acoperişul frumos colorat, fiind câteva elemente anticipative a ceea ce urma să vedem. Intrând în acest loc, nu puteai să nu zâmbeşti fiind întâmpinat de culori care te binedispuneau şi versuri care te făceau curios, dar şi vesel totodată. Recunoscători pentru ceea ce ne-a oferit ziua, am plecat de la Cimitirul Vesel cu o ploaie, care treptat ne-a părăsit şi cu speranţa că următoare zi va fi la fel de darnică cu noi. Aşa a şi fost.
O nouă zi ne-a surprins cu şi mai multe surprize. Pe listă a fost Mănăstirea Bârsana, un loc întins unde am regăsit liniştea specifică unui astfel de loc, dar totodată am rămas surprinşi de construcţiile care alcătuiesc acest Ansamblu Monahal. De asemenea, am fost impresionaţi şi de Muzeul Satului Maramureşean, un loc şi mai vast unde am descoperit gospodării şi unelte, şi unde păşeam pe uliţe cu drag. Însă, cum orice lucru bun are şi-un sfârşit, iată că o altă zi a ajuns la capăt, iar noi am profitat cât s-a putut de ea. Ne-am bucurat în continuare de campus, cu jocuri şi muzică, cu dans şi râsete, dar şi cu o partidă de fotbal mult aşteptată de băieţi.
Campusul este despre comunicare şi prietenie, este despre apropierea dintre oameni, despre locuri şi momente, dar şi despre apropierea de Dumnezeu. Şi cum altfel să ne apropiem de El, decât descoperindu-i creaţia.
O nouă zi a campusului ne-a pregătit un peisaj mai mult decât superb aflat la 2303 metri înălţime şi la numeroşii paşi bătuţi de noi către Vârful Pietrosul Rodnei. Ne-am convins fiecare de ce se numeşte Pietrosul, asta este clar. Dar cu toate acestea am reuşit să străbatem traseul, efortul fiind şi recompensat, în primă fază de priveliştea Lacului Iezer, aşezat la poalele Vârfului, lac ce are forma României, iar mai apoi de peisajul impresionant de la 2.303 metri.
Printre fotografii şi filmări, important este să nu uiţi să şi trăieşti momentul. Iar un astfel de moment, aflat la 2.303 metri, merită trăit din plin şi admirat aşa cum se cuvine. Tocmai cu un astfel de moment a luat sfârşit şi acest campus. Aventura noastră s-a încheiat la înălţime, la propriu, dar şi la figurat, aventură posibilă datorită părintelui decan Isidor Dâscă şi părintelui Dominic Ciobanu, cărora le mulţumim pentru implicare şi pentru tot ce face pentru noi, tinerii.
Următoarea zi urma să ne luăm rămas bun de la locul care ne-a găzduit pentru o săptămână şi să ne întoarcem la casele noastre. Nu înainte, însă, să sărbătorim Naşterea Sfintei Fecioare Maria, într-un loc în care am fost primiţi cu braţele deschise şi cu multă căldură. Casa de copii "Sfântul Iosif" din Odorheiul Secuiesc a fost un ultim şi binevenit popas, unde am învăţat că este de ajuns să ai credinţă ca miracolele să aibă loc.
Însoţiţi de acest gând, ne-am continuat drumul către case. Obosiţi, dar fericiţi, deoarece am avut parte de o săptămână minunată. O săptămână din care nu ne vom aduce aminte zilele, ci mai degrabă momentele.
Ioana Ciuraru
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-8 septembrie: Bacău: Campusul tinerilor din Parohia "Sfântul Nicolae"
