Sâmbătă, 14 martie 2009, între orele 15.00 şi 17.50, se va desfăşura la Tămăşeni întâlnirea formativă lunară pentru tineri organizată de Surorile Campostrini. Se va reflecta împreună asupra temei: "Credinţa - de ce şi în ce?" pentru a înţelege mai mult în ce mod viaţa noastră capătă un semnificat mai profund atunci când alegem cuvântul lui Dumnezeu ca far al vieţii noastre.
Plecând de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi a Sidonului şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: "Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David. Fiica mea este chinuită cumplit de diavol. Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: "Trimite-o pentru că strigă în urma noastră". El a răspuns: "Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel." Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: "Doamne, ajută-mă!" El a răspuns: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei". Dar ea i-a spus: "Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!". Atunci Isus i-a răspuns: "O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu". Şi, din cel ceas, fiica ei a fost vindecată. (Mt 15,21-28)
Textul biblic considerat spre reflecţie ne prezintă o mărturie concretă încât priveşte fundamentul şi scopul credinţei noastre prin istoria femeii canaaneane. Ceea ce apare surprinzător este faptul că dialogul se desfăşoară între Isus şi o femeie păgână. Populaţia Tirului şi a Sidonului era considerată un pericol constant pentru credinţa monoteistă a evreilor, din cauza orgoliului şi a păgânismului lor, întrucât nu îl cunoşteau pe Dumnezeul cel viu şi se închinau idolilor. Femeia canaaneană provine deci dintr-un ambient obscur din punct de vedere religios, dar putem să ne gândim că ea aparţine şi lumii noastre lipsită de semnificate, în căutarea continuă a sensului vieţii, a valorilor adevărate şi de durată, a salvării de sine şi a celor apropiaţi ei.
Reiese din text că fiica acestei femei canaaneane era "cumplit chinuită de diavol". Nu ne sunt prezentate particularităţile bolii de care suferă, dar cu siguranţă putem intui că este vorba despre grave tulburări psihice. În faţa gravităţii anumitor boli, din neştiinţă, mentalitatea acelui timp atribuia diavolului cauzele acestor tulburări. Considerând apartenenţa culturală şi situaţia personală a femeii canaaneane, putem trasa câteva aspecte importante, ce fac din această persoană un exemplu de virtute şi credinţă matură:
- în dialogul cu Isus, ea lasă să crească înăuntrul ei şi dezvoltă o credinţă puternică, ce îl va uimi chiar şi pe Isus, a cărui misiune primită de la Tatăl nu este rezervată doar pentru un grup privilegiat de persoane, ci se extinde la întreaga umanitate indiferent de cultură sau religie,
- femeia cere milă pentru ea, dar în realitate cere îndurare pentru fiica sa, şi de aici reiese capacitatea sa de a fi solidară cu cine se găseşte în nevoie, depăşind prin intensitate raportul de sânge ce o leagă de fiica sa,
- femeia este imperturbabilă: chiar şi în faţa răspunsului dur pe care Isus i-l dă, ea nu se descurajează, dar cu o forţă extraordinară insistă, înaintează cu tenacitate, cu răbdare şi umilinţă,
- ea este sigură de Isus, este convinsă că doar el mai poate face ceva pentru ea şi crede în puterea lui de a vindeca şi libera.
Ne putem întreba cum de această femeie are o credinţă atât de mare încât reuşeşte să înfrunte aparentul refuz al lui Isus şi durerea interioară cu atâta demnitate? Suferinţa fiicei sale, a făcut-o să cunoască adevărata umilinţă, atitudinea de supunere, de curaj, de simplitate, fără a rămâne indiferentă, ci asumându-şi pe deplin responsabilitatea.
Asemenea femeii canaaneane, care crezând în Isus reuşeşte prin credinţa ei să obţină un mare beneficiu nu doar pentru ea însăşi, dar şi pentru fiica sa, la fel şi noi trebuie să ieşim din spaţiul nostru restrâns, pentru a ne îndrepta către ceilalţi, pentru a duce vestea cea bună, adică mesajul creştin, nu doar prin cuvinte, ci mai ales cu exemplul concret al unei trăiri intense în credinţă, devenind astfel mărturisitori credibili ale învăţăturilor lui Cristos.
Pentru fiecare dintre noi, a crede presupune o alegere, iar credinţa este alegerea liberă a unui punct de referinţă ultim, a posibilităţii cotidiene de a rămâne uniţi cu izvorul vieţii. Când ne oprim din frenezia activităţilor şi medităm asupra vieţii noastre, a sensului ei, a scopului pentru care ne aflăm în această lume, înţelegem că avem nevoie să credem pentru că avem nevoie de speranţă, fiind aceasta o ancoră sigură pentru a nu ne scufunda în marea limitelor condiţiei noastre umane, dar să putem înainta cu încredere către cel care din iubire ne-a creat şi ne-a chemat să dăm mărturie în viaţa noastră de această Iubire.
- Cum putem să înţelegem şi să acceptăm tăcerea lui Dumnezeu în viaţa noastră?
- Ce modalităţi putem folosi pentru a creşte în credinţă, încredere faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu?
Sr. Anişoara Şandru
* * *
Surorile Campostrini
Strada Bisericii, 1
617465-Tămăşeni, Neamţ
Tel. 0233/746480
e-mail: [email protected]
