Prezent la Roma, unde a participat la o reuniune de episcopi, prieteni ai Mişcării Focolarelor, episcopul Aurel Percă, auxiliar de Iaşi, s-a aflat duminică, 16 februarie, în mijlocul credincioşilor români de rit latin din Roma şi Ladispoli pentru care a celebrat Sfânta Liturghie. Împreună cu auxiliarul de Iaşi au concelebrat, parohul-capelan, părintele Isidor Iacovici şi părintele Iulian Faraoanu, vicecapelan, precum şi mulţi dintre preoţii români prezenţi la Roma pentru studii.
Reuniunea spirituală anuală a episcopilor, prieteni ai Mişcării Focolarelor, s-a desfăşurat în perioada 11-17 februarie la centrul Mariapoli din Castel Gandolfo, în apropierea Romei. Punctul de referinţă al întâlnirii, promovată de cardinalul Miloslav Vlk, arhiepiscop de Praga, a fost enciclica Deus caritas est a papei Benedict a XVI-lea, pe care cei aproape 100 de participanţi la reuniune l-au întâlnit pentru prima dată cu ocazia audienţei generale de miercuri, 15 februarie, în aula "Paul al VI-lea" din Vatican. Între participanţii la cea de-a XXX-a reuniune de acest gen s-a aflat şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, Republica Moldova, cunoscător al Mişcării Focolarelor încă din anii de seminar. PS Aurel Percă, prezent pentru a doua oară la o asemenea întâlnire, a împărtăşit Mons. Anton Lucaci de la Radio Vatican impresiile şi semnificaţia acestor reuniuni de episcopi, prieteni ai Mişcării Focolarelor, înfiinţată de Chiara Lubich.
Am avut fericirea să particip la această întâlnire cu episcopii, prieteni ai Mişcării Focolarelor, care a adunat în acest an circa 100 de episcopi din toată lumea, episcopi care au mai participat, dar şi episcopi noi care au participat pentru prima oară. Anul acesta a fost a 30-a întâlnire iniţiată de episcopul Klaus Hemmerle care în urmă cu 30 de ani, cu 15 episcopi, a început această frumoasă mişcare. Astăzi această mişcare este coordonată de cardinalul Vlk, arhiepiscop de Praga. În cadrul acestei întâlniri participarea episcopilor, într-adevăr, este un moment şi de trăire a comuniunii episcopale preoţeşti, dar şi a colegialităţii, în sensul că aceste zile oferă posibilitatea de a ne cunoaşte, de a ne ruga împreună, de a cunoaşte realităţile Bisericilor locale, de a lua act de anumite probleme şi apoi de a ne aduna din nou în rugăciune şi la celebrarea Liturghiei. De fapt acest aspect face parte din spiritualitatea comuniunii, spiritualitate promovată de Mişcarea Focolarelor care porneşte de la realitatea subliniată şi de Isus: "Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu prezent în mijlocul lor". Acest lucru vrea să canalizeze sau să unească preocupările tuturor participanţilor, în cazul de faţă episcopi, care au această conştiinţă că Isus este mereu prezent în mijlocul celor adunaţi pentru acest moment. Dar spiritualitatea comuniunii nu se limitează numai la aceste întâlniri la nivel mondial, ea continuă şi atunci când episcopii se întorc în diecezele lor. Acolo, în faţa problemelor care preocupă pastoraţia diecezană, episcopul trebuie să aibă conştiinţa că Isus este mereu prezent în mijlocul activităţii lui, a preotului sau a celor care fac parte din această mişcare. Este o motivaţie şi o încurajare pentru a depăşi momentele de dificultate, de singurătate, de izolare uneori, care se pot manifesta în viaţa episcopilor şi a preoţilor. Spiritualitatea de comuniune are, aşadar, menirea să dea acea garanţie că Isus este mereu prezent în mijlocul activităţii episcopului sau a preoţilor în favoarea poporului creştin. Aş vrea să mai subliniez că la această întâlnire a episcopilor din toate continentele se stabilesc de obicei legături de prietenie, legături care continuă în timpul anului prin diferite forme, mai recent şi prin internet, ceea ce ne ajută să fim la curent cu situaţia reală a unei Biserici locale, cu preocupările episcopilor care se prezintă şi aduc aspecte îmbucurătoare din viaţa diecezelor, aspecte care privesc şi situaţia ţării din care fac parte sau de unde provin, ceea ce ne face într-adevăr să fim o singură inimă şi un singur suflet, nu numai în momentul întâlnirii de la Castel Gandolfo, ci şi în timpul anului. Până la următoarea întâlnire avem motive profunde de a ne simţi în comuniune cu toţi episcopii cunoscuţi, care sunt angajaţi în această mişcare a episcopilor, prieteni ai Mişcării Focolarelor.
Deci o întâlnire benefică ce vă face să vă întoarceţi acasă cu sufletul primenit, încurajat, întărit de confraţii întru episcopat.
Sigur aceste zile oferă întâi de toate o posibilitate pentru fiecare participant să mediteze asupra diferitelor tematici care sunt propuse. Anul acesta, de exemplu, tema întâlnirii de la Castel Gandolfo a fost: "Cristos, răstignit şi abandonat, chip al lui Dumnezeu, iubire şi viaţă pentru unitate". Plecând de la această temă toate intervenţiile, conferinţele, meditaţiile care au fost repropuse din scrierile fondatoarei Mişcării Focolarelor, Chiara Lubich, au subliniat tocmai acest aspect: Cristos răstignit şi părăsit poate fi o imagine a episcopului sau a preotului care, în mijlocul problemelor pastorale, deseori poate fi abandonat, se simte părăsit, dar, întrucât momentul răstignirii şi abandonării lui Isus este doar o trecere spre momentul următor al învierii, la fel şi pentru viaţa episcopului sau a preoţilor nu ne oprim numai la momentele grele sau de părăsire, dar ştim că, aşa cum pentru Cristos a fost o înviere, la fel şi pentru episcop sau preot, în mijlocul celor mai grave probleme de părăsire, există o ieşire. De cele mai multe ori această ieşire se bazează tocmai pe realitatea învierii lui Cristos. Această realitate oferă mult optimism şi speranţă pentru activitatea pastorală a fiecărui păstor. Cât priveşte această trăire a spiritualităţii care provine din tematica fixată pentru fiecare an, sigur că este ca un program de viaţă spirituală, de viaţă pastorală. Dacă mă gândesc la toate temele care au fost prezentate de diferiţi relatori, teologi sau episcopi, într-adevăr pot spune că au fost foarte multe aspecte nu numai teoretice, ci şi pornite din realitate, din viaţa pastorală, care au ilustrat modul în care trebuie să trăim această realitate a lui Cristos răstignit, părăsit în viaţa de toate zilele.
Preasfinţite, aţi intervenit la această adunare de episcopi?
Am intervenit în momentul în care erau impresii din partea participanţilor, pentru că fiecare episcop a fost invitat să îşi spună părerea sau să facă anumite consideraţii pe marginea experienţei trăite. Eu am intervenit în penultima zi şi am subliniat tocmai această bucurie că ne-am regăsit în jurul unor teme de actualitate pentru viaţa unui episcop şi în al doilea rând bucuria de a fi trăit colegialitatea episcopală, faptul că am fost împreună episcopi din toată lumea şi am putut să fim ca şi apostolii într-un cenacol avându-l pe Isus în mijlocul nostru şi împreună rugându-ne, împreună reflectând asupra realităţilor pastorale sau sociale din lumea de astăzi, în special cu referinţă la activitatea unui episcop.
