Cu mare bucurie comunitatea catolică din Soloneţu Nou a început Anul Credinţei, chiar la 11 octombrie 2012. Această schimbare de dată, pentru că ştim că ar fi trebuit să începem împreună cu toate parohiile pe 14 octombrie, a fost necesară datorită faptului că mulţi dintre tineri şi copii trebuiau să plece în diferite acţiuni organizate de şcoală în colaborare cu Casa Polonă.
Astfel, după cum ne-a spus părintele paroh, cu învoirea Preasfinţitului, am început Anul Credinţei în mod solemn la ora 18.00. Acest lucru a fost precedat de sunetul măreţ al clopotelor pe care le auzim de obicei duminica şi în zi de mare sărbătoare. Nu se putea ca cineva să nu participe măcar sufleteşte, dacă fizic era angajat în vreo treabă ce nu-i permitea să vină la biserică.
Părintele paroh a început la 17.30 recitarea rozariului cu toţi cei prezenţi în biserică, anunţând intenţia pentru ca Anul Credinţei să fie trăit cu mare intensitate în întreaga parohie, în familii şi de fiecare credincios în parte. Foarte mulţi copii şi tineri au trăit cu mare intensitate această rugăciune mai ales că noi am citit meditaţiile de la fiecare mister al rozariului şi fiecare dintre cei prezenţi a spus câte un "Bucură-te, Maria".
Apoi a început sfânta Liturghie, iar noi, ministranţii, pregătiţi după un program bine stabilit de dinainte, cu focul, lumânările, crucea procesională, Sfânta Scriptură, Catehismul Bisericii Catolice şi documentele Conciliului II Vatican, împreună cu părintele paroh, am mers în procesiune spre altar având sentimentul că participăm la un moment unic în viaţa noastră. Sfânta Liturghie a fost în limba polonă, dar o parte a fost şi în limba română pentru eventual cei care nu înţeleg foarte bine limba polonă.
Cred că aceste sentimente au fost atât de mult amplificate şi prin participarea sufletească la procesiunea cu lumânări care a avut loc la Vatican şi pe care am urmărit-o cu mare însufleţire prin intermediul televiziunii TRWAM din Polonia. Am văzut foarte mulţi tineri prezenţi acolo, iar noi, tinerii de aici şi din lumea întreagă, care nu am avut posibilitatea să fim prezenţi acolo, ne-am unit să ascultăm mesajul Sfântului Părinte.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste momente frumoase de trăire pe care ni le oferă şi sperăm să punem în practică tot ceea ce a ne-a învăţat părintele la predică. Mi-a rămas în minte că cel puţin în fiecare duminică, în loc de rozariu aşa cum eram obişnuiţi să ne rugăm, ne vom ruga "Pacierz katolicki", adică vom recita toate acele formule de credinţă pe care le-am învăţat la sfânta Împărtăşanie. Eu cred că mulţi dintre cei mai mari au uitat aceste formule de credinţă, poruncile, sacramentele etc. şi va fi un moment de reînnoire a credinţei.
Georgius Victor Ostrovshi
