Teologul şi artistul iezuit de origine slovenă, părintele Marko Rupnik, conduce, în perioada 7-11 martie 2011, un curs de exerciţii spirituale pentru preoţi români şi bulgari, în mănăstirea călugărilor carmeliţi desculţi de la Snagov, lângă Bucureşti.
Din Bulgaria sunt prezenţi 15 preoţi, din Dieceza Romano-Catolică de Nicopole şi din Exarhatul Apostolic Greco-Catolic de Sofia: preoţi diecezani, preoţi călugări pasionişti, salezieni şi redemptorişti. Sunt însoţiţi de exarhul greco-catolic Mons. Christo Proykov.
Din România participă în total 20 de preoţi şi un diacon, din Arhidieceza de Bucureşti şi din Dieceza de Iaşi, însoţiţi de arhiepiscopul de Bucureşti, ÎPS Ioan Robu. Printre ei sunt şi câţiva preoţi călugări - orionişti, somaschi şi carmeliţi desculţi. Din Dieceza de Iaşi sunt prezenţi trei preoţi de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" (pr. Mihai Pătraşcu, pr. Eduard Soare, pr. Iosif Tiba), un preot-călugăr şi un diacon de la Congregaţia "Don Orione".
În după-amiaza zilei de luni, 7 martie, părintele Rupnik a trasat firul călăuzitor al exerciţiilor spirituale: "Nu intenţionez - a precizat Sfinţia sa - să ofer o aprofundare teologică sau pastorală, ci să păşim împreună pe un itinerar de rugăciune", dorindu-le participanţilor "zile de bucurie, zile în care învăţăm să stăm mereu cu fereastra deschisă spre şi pentru Dumnezeu".
Ştirea a fost dată de www.arcb.ro, de Radio Vatican şi de agenţia SIR (Serviciul de Informaţii Religioase al Bisericii din Italia).
* * *
Marko Ivan Rupnik s-a născut la 28 noiembrie 1954 la Zadlog, Slovenia lângă Idrija. Este cel de al patrulea copil, după trei surori, al lui Ivan şi Ivanka Kaucic. În anul 1973 a intrat în Societatea lui Isus. A studiat filozofia la Ljubljana şi apoi, în anul 1977, a intrat în Academia de Arte Frumoase la Roma, unde şi-a încheiat studiile în anul 1981. A urmat apoi studiile teologice la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma. A fost hirotonit preot în anul 1985. Pe când era la Universitatea Gregoriana a început o specializare în misiologie. În perioada 1987-1991 a locuit la Centrul Iezuit "Steaua Dimineţii" din Gorizia unde a lucrat în principal cu tinerii. În anul 1991 şi-a susţinut doctoratul la Facultatea de Misiologie din cadrul Universităţii Gregoriana cu o disertaţie despre "Semnificaţia teologică misionară a artei în scrierile lui Vjaceslav Ivanovic Ivanov".
Din septembrie 1991 trăieşte şi lucrează la Roma la Centrul Aletti, Centrul de Artă Contemporană al Vaticanului, unde este director. Predă la Institutul Pontifical Oriental, la Universitatea Pontificală Gregoriana, la Institutul Pontifical Liturgic "Sfântul Anselm" şi conduce seminarii şi conferinţe la numeroase alte instituţii academice din Europa. Din anul 1999 este consultant pentru Consiliul Pontifical pentru Cultură. În februarie 2000 a primit distincţia "France Prešeren", cea mai mare recunoaştere pentru contribuţii la patrimoniul cultural al Republicii Slovenă, premiu conferit de preşedintele republicii, iar în anul 2003 a primit premiul internaţional "Beato Angelico" pentru Europa. Munca sa ca artist şi teolog a fost întotdeauna completată de munca cu specific pastoral, îndeosebi prin susţinerea a numeroase cursuri şi exerciţii spirituale. Pe lângă multe expoziţii colective, şi-a prezentat lucrările în expoziţii personale în mai multe oraşe din lume, printre care: Roma, Milano, Baltimore, Cleveland, Ljubljiana, Cluj etc. În anul 1993 a pictat prezbiteriul bisericii "Sfântul Martin" din Troyes (Franţa), iar în anul 1994 pe acela al capelei de la Noviciatul Iezuit din Kolin (Republica Cehă).
Împreună cu Atelierul de Artă Spirituală al Centrului "Aletti" a realizat mozaicuri în mai multe biserici şi capele, printre care capela "Redemptoris Mater" (Palatul Apostolic, Vatican), capelele Nunţiaturilor Apostolice din Franţa şi Siria, capele din diferite instituţii de învăţământ catolice, biserici din Italia, Slovenia, Slovacia şi Spania, iar în anul 2006 biserica ortodoxă "Schimbarea la Faţă" din Cluj-Napoca, ocazie cu care ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Ardealului, i-a acordat distincţia "Crucea Transilvană" "în semn de apreciere şi recunoştinţă pentru implicarea inspirată în refacerea unei legături, prin frumuseţea icoanei, între Bisericile Ortodoxă şi Catolică".
